Dacă nu ne-am limpezi creierul, din când în când, câteva zile, în țări normale, așezate, am lua-o razna în România mizeră și meschină. Iar în Green Park, în Londra, am uitat de România, de luptele pentru putere, de manipularea ordinară, de țepari și de sărbătorile populare. Și nu numai în Green Park.

Vorbeam, zilele astea, cu cineva, despre cei care se gudură pe lângă un personaj, de multe ori fără să li se ceară asta. O fac din proprie inițiativă, așteptând să fie răsplătiți, după prestație. Și, de cele mai multe ori, dispare orice urmă de rațiune, dispare critica argumentată, sunt numai laude deșănțate, e prea mult […]

Una dintre primele amintiri este coperta unei cărți. Cu gri și negru, cu un semiportret al unui om cu o minge  la picior și un nume pe care îl silabiseam: O-ble-men-co. Apoi, tati mi-a spus că omul ăla, al cărui nume îl auzeam mereu, are o fată, Clara. Atunci, pentru mine, a devenit palpabil, deși […]

Aproape două noaptea. 4 băieți, o pisică, luna plină și eu.   Evanthia Remboutsika – Kaokairini Vrohi

Este a treia oară când am bilete la Leonard Cohen și nu ajung. Odată, ne întorceam de la pescuit. Pe autostrada A2 era o ploaie torențială, nu vedeam mașina din față, turna cu găleata sub niște fulgere mari cât Câmpia Bărăganului. Iar noi ascultam, în mașină, muzica lui. În timp ce el cânta, live, din […]

Freud a introdus, în psihanaliză, termenul de ”act ratat”, când a explicat micile scăpări, aparent fără importanță, care i se întâmplă unui om. Preconștientul sau inconștientul dictează ceva, în timp ce conștiința vrea altceva. E un mic conflict acolo care izbucnește pe neașteptate. Și nu neapărat din cauza stressului sau a oboselii, ci din cauze […]

România a depășit demult stadiul în care i-a fost contaminat învelișul. Pielea. Boala a atacat mușchii, nervii, organele de simț. Ca o lepră care se tot întinde și distruge în totalitate țesuturile, ireversibil, boala României e incurabilă. Pe zi ce trece, mă revolt și simt tot mai mult nevoia unui arbitru, unul imparțial, care să […]

Azi, în București.

Aseară, când am ajuns la Istanbul, mi-am reamintit instantaneu ce înseamnă un oraș cu viață. Un oraș care trăiește. Am avut un deja vu: perioada de pe vremea lui Ceaușescu când toată lumea avea un loc de muncă și toți mergeau seara acasă, preocupați de școala copiilor, de mâncarea de la cină, de rezolvat mici […]