Familia sa săracă nu l-a vrut și l-a abandonat într-un orfelinat din București. Când avea un an și jumătate, imediat după Revoluție, l-a adoptat o familie din Nerja, Malaga. Care l-a crescut frumos pe Antonio Cortes. Deși inițial noii părinți nu erau de acord ca Antonio să facă o carieră de cântăreț, s-au lăsat înduplecați. […]
E o nebunie. Lumea se înghesuie să-i fie recunoscute meritele. De parcă, fără recunoaștere din partea celorlalți, n-ar putea trăi. Dar ăsta-i Maslow. Cu piramida lui cu tot. Cu stima, recunoașterea și nevoia de a fi primită de la alții. Căci, de multe ori, stima de sine e zero. Și se încearcă sau chiar forțează […]
… îl prinzi în avion. Ești pe undeva pe Glob, te-ai trezit de dimineață și ai plecat în vreo țară, ți-ai făcut treaba și te întorci. Sub tine, un ocean. Departe, în zare, se vede coasta unui continent, cu care avionul zboară în paralel. Și soarele se pregătește să apună. Roz, portocaliu, roșu, peste un […]
Le-am descoperit într-o piață de artizanat, în Africa. Mă obișnuisem cu toate ”lemnele” sculptate de ei. Le văzusem prin multele țări prin care trecusem și începusem să fac diferențele. Care de pe unde sunt, din ce sunt făcute. Chiar și măștile erau ușor recognoscibile pentru mine. Dar așa ceva nu mai văzusem. Nu erau tablouri […]
Cu ani în urmă, când scriam des pe blog, obișnuiam să mă uit pe datele de trafic. Vedeam câți cititori sunt zilnic, din ce țări și orașe vin, ce vânt îi aduce. Statistici cunoscute pentru orice blogger responsabil. Erau oameni care se întorceau și mâine, și poimâine, să citească ce scriam eu. Deveniseră fideli. Cunoscătorii […]
De vreo 10 (?) zile, mi-a rămas în minte discuția cu un prieten despre ”martorii vieții”. Era o exprimare plastică pentru ceva ce eu încă nu definisem. ”Martorii vieții” sunt oamenii care-ți stau aproape pentru multă vreme, cei care te cunosc mai bine decât te cunoști tu însuți și care nu au o imagine deformată […]
ARMIK – You are my love Armik – Treasure Island Armik – Summer Dreaming
A mixat, în ianuarie, pentru prima dată în România, la Fratelli Lounge & Club din Timișoara. Este DJ-ul oficial al clubului privat Chez Raspoutin din Paris și unul dintre cei mai apreciați DJ din lume, din ultimii 10 ani.
Când am fost la Buddha Bar, într-o seară, mi-am uitat telefonul în cameră. Semn de relaxare maximă. Nimic nu mai conta, nimic nu mai era urgent, absolut totul putea să aștepte.
E cea mai folosită în România zilelor noastre. Pentru că nu e vizibilă. Când toți ochii sunt ațintiți la ușa din față, pregătătă chiar și cu covor roșu, aglomerația mare e la ușa din spate. Cea a servitorilor. Căci, dacă nu ai nimic de ascuns, dacă ești corect, nu ai ce să cauți pe acolo. […]