Freud a introdus, în psihanaliză, termenul de ”act ratat”, când a explicat micile scăpări, aparent fără importanță, care i se întâmplă unui om. Preconștientul sau inconștientul dictează ceva, în timp ce conștiința vrea altceva. E un mic conflict acolo care izbucnește pe neașteptate. Și nu neapărat din cauza stressului sau a oboselii, ci din cauze mult mai profunde.

Sunt celebre, de-acum, actele ratate ale unor politicieni. Ion Iliescu i s-a adresat, odată, lui Adrian Năstase cu ”tovarășul Năstase”. Cred că era la congresul acela care a declanșat începutul sfârșitului pentru AN, iar exprimarea lui Ion Iliescu a fost scânteia.

Traian Băsescu e campion la acte ratate. Inconștientul lui s-a trădat cu ”Vă UDREZ” și cu ”În România există prea multă democrație”. Chiar dacă a corectat imediat cu ”Vă urez” și ”birocrație”, bariera cenzurii fusese trecută.

Acte ratate sunt și cele în care greșim numele celui căruia ne adresăm. Și nu sunt puține cazurile în care soțiile sunt apelate cu numele amantelor. Ce confirmare mai mare decât asta ar putea avea o soție?! La fel, atunci când greșim destinatarul unui mesaj, chiar dacă noi credem că neatenția și graba sunt de vină. Și apoi scriem ”am greșit adrisantul”, râzând.

Pentru un observator, lucrurile astea vorbesc mai mult decât 1000 de cuvinte, căci ne pun pe tavă preconștientul sau inconștientul celuilalt. Gândurile lui ascunse. Cele pe care, cu singuranță, nimeni nu și le-ar dori devoalate. Dar viața ne mai face și feste. Și ne mai și trădează, când ne e lumea mai dragă…

[Update]: Andreea Talmazan m-a ajutat să inventariez și alte acte ratate celebre:

– “sistemul lor de furt a funcționat mai bine” (Victor Ponta)

– ”urmează președintele partidului nostru, domnul Traian Boc” (Anca Boagiu)

– când a fost întrebat despre numărul securiștilor,  Mircea Geoană a răspuns: ”acum nici noi nu mai știm câți suntem”

– “nici un efort nu este prea mic când este vorba de țară, de România” (Nicolae Văcăroiu)