România a depășit demult stadiul în care i-a fost contaminat învelișul. Pielea. Boala a atacat mușchii, nervii, organele de simț. Ca o lepră care se tot întinde și distruge în totalitate țesuturile, ireversibil, boala României e incurabilă.

Pe zi ce trece, mă revolt și simt tot mai mult nevoia unui arbitru, unul imparțial, care să facă dreptate. Care să oprească abuzurile, care să arunce la gunoi impostura, care să aprecieze valoarea și să o pună acolo unde-i e locul.

Și mereu îmi spun că, la bolile incurabile, nimeni, niciodată, nu poate face nimic.

 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară