Ha, ha, ha! Souvenirs, souvenirs! Undeva iarna ’86, primavara ’87, Targoviste. Fiul doamnei unde-am stat in gazda in anii de liceu isi sarbatorea cei 38 ani…O noapte-ntreaga n-am putut dormi din cauza(sau “datorita”, mai degraba:)) “Melancoliei” ce mergea-n bucla, la cererea invitatilor. Varianta Mirabelei Dauer, ce-i drept, nu asta. Da’ mi-a ramas si nu-s rare momentele cand o mai ascult pe youtube. Asa ca-nteleg “etiologia” earworm-ului. O zi buna!

Habar n-am cine cânta originalul. Asta e prima pe care am găsit-o la căutarea după cuvinte cheie :)) M-a surprins faptul că mulți oameni din restaurant îi știau versurile și nu s-au sfiit să le cânte 🙂

Lovitura direct unde il doare mai tare pe un roman plecat in lume.

🙂

Punct ochit-punct lovit! :))