De azi, a intrat în vigoare noul Cod Civil. Pe lângă multe modificări – care s-au dezbătut în ultima vreme peste tot – s-a introdus o aberație, zic eu: logodna. Venită cu un aer vechi, ca pe vremea străbunicilor noștri, logodna mi se pare o prostie care – cică – ar trebui să securizeze o relație. În România secolului 21, securizarea asta prin lipsa de documente/acte legale poate naște aberații dintre cele mai neașteptate.  În Codul Civil logodna e definită astfel:

Logodna este o instituţie nouă apărută în dreptul român şi reprezintă promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria.

Condiţiile de fond pentru a încheia o logodnă sunt aceleaşi ca  pentru încheierea căsătoriei: consimţământul liber şi personal al  logodnicilor; vârsta minimă 18 ani sau, pentru motive temeinice, 16 ani,  cu încuviinţarea părinţilor sau tutorelui; persoanele care se logodesc  să fie de sex diferit (logodna se poate încheia doar între bărbat şi  femeie); este interzisă logodna între rudele în linie dreaptă (între  părinţi şi copii sau între bunici şi nepoţi), precum şi între cele în  linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv; încheierea logodnei  nu este supusă niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc  de probă (înscrisuri, martori etc.); încheierea căsătoriei nu este  condiţionată de încheierea în prealabil a logodnei.

Partea care rupe logodna în mod abuziv sau care, în mod culpabil,  l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la  despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea  căsătoriei.

Să presupunem că un bărbat merge fidel de x ori pe lună într-un apartament, mai mult sau mai puțin discret. Știm că prostituția nu e legală, dar e reală. Acolo sunt mai multe prestatoare care viețuiesc. Omul dă banul, își rezolvă ce are de rezolvat. Domișoarei favorite i se năzare că respectivul i-a promis că o ia de nevastă. Colegele o felicită și sunt gata să depună mărturie că așa este. Că o veni și rândul lor… Bietul cumpărător de servicii nici nu știe ce-l pândește: fata antamează cumpărături scumpe în vederea căsniciei. Iar el, cumpărătorul de servicii, se poate trezi, la un moment dat, că e bun de plată, în calitatea sa de ex-logodnic. Nu mai vorbesc despre categoria femeilor întreținute, paralele cu casa și familia oficială… Au acum toate șansele să-i trântească sponsorului un ”ori la bal, ori la spital” (nevastă sau măcar o căciulă de bani! Acum!), de nici dracu’ n-o să desfacă lucrătura cu dovezi palpabile (filme, poze, facturi) a unui grup de cațe prietene gata să forțeze un fraier.

Și situații de-astea îmi imaginez că pot fi grămadă. N-aș miza nici pe decența împricinatelor. Căci, pe criza asta, scrupulele sunt ultimele la care s-ar gândi o Paraschivă dornică să-și repereze onoarea.