Am sentimentul că, de curând, a avut loc un seminar (undeva, poate în vreo pensiune, la munte) ferit de ochii lumii și că zilele astea, după ce dom’ profesor le-a dat studențeilor tema și i-a împărțit pe echipe, ei vin și-i arată ce-au lucrat. Nu mă-ntrebați cine e dom’ profesor, că nu știu să spun.

Scriam la începutul anului 2010 un articol. Observasem că, în online, apăruseră mai multe site-uri, autointitulate de dreapta, tot așa, peste noapte. Atunci ziceam că poate vor să facă bani din asta (dar nu le dădeam șanse, căci premisele nu arătau așa) sau vor să educe enoriașii proprii într-o direcție. La un an și ceva după, constat că am fost cam Mama Omida: i-au ținut aproape, i-au crescut și i-au educat atât de bine, încât acum au trecut la next step. E timpul să facă altceva, respectiv un partid. Și cum nu se puteau pune (încă) toate platformele/site-urile alea gata politrucizate sub o singură umbrelă, s-a făcut segmentarea pieței/electoratului. Ei, aici am un pic de dubii, că oamenii sunt abia la început cu comunicarea intențiilor lor. Bănuiesc că segmentarea s-a făcut în funcție de nivelul intelectual al enoriașilor. Unii sunt mai elitiști și mai cu pretenții, alții doar cu lustru și spoială, alții or fi oameni obișnuiți, dar nebăgați în seamă, iar ultimii sunt oamenii lui Domnu’ Dan: mai maneliști și elodiarzi, așa… Deocamdată, atât am identificat: trei viitoare partide care vor intra-n cursa electorală următoare, probabil. Cred că e prima dată când se lucrează segmentat: se ia (se crește) un target (sper că știți un pic de marketing. Dacă nu, gugăliți și vedeți cum se face segmentarea) și, în funcție de caracteristicile lui, de nevoile și așteptările lui, se construiește un produs/partid. Care să răspundă fix la ce vrea targetul/publicul/electoratul ăla. Cumva, exercițiul ăsta nu prea mai are treabă cu ideologia, doctrinele sau cu științele politice (și cu ce mai învață – sau ar trebui să-nvețe, dacă nu-și cumpără examenul – niște amărâți, prin facultate). E mai mult gândire de business decât politică. Dar te pui cu dom’ profesor de la seminar?! Dacă asta cere, asta se livrează…

Cele trei partide/mișcări identificate de mine (deocamdată) sunt: Mișcarea Populară (Madame Blogary), Noua Republică (Teophyle Politeia) și Partidul Poporului (Dan Diaconescu). Cum targetul lui Domnu’ Dan nu are treabă cu Internetul, în cazul ăsta s-a folosit televiziunea care-i atingea instantaneu pe poporenii de jos și îi educa în același timp în care presa online de dreapta își întreținea enoriașii. Nu prea înțeleg, însă, ce-i cu Prioritate de dreapta (Riddick): a rămas doar pe monitoring?

Poate, după ce vor reuși să se înmatriculeze legal ca partide sau asociații/ong-uri, vor pune pitic lângă pitic și vor încăpea sub umbrela Albei-ca-Zăpada. Căci Albă-ca-Zăpada nu e moartă, ci e ca Jana din cântecul lui Mărgineanu: se transformă! Și, la momentul potrivit, o să strângă-n poala rochiei toate voturile aduse de piticii cei harnici…

Iar noi, luați cu criza și cu iarna care vine, să nu ne mirăm când  politrucizații ne vor bate-n ușă, ca Martorii lui Iehova…

[Oare ăștia sunt cei 7 pitici? Partidul Poporului, Mișcarea Populară, Noua Republică, UNPR, PNG, PRM și-al șaptelea să fie PDL?]