În ultima vreme, se tot discută despre introducerea votului prin corespondență pentru românii care stau în afara granițelor țării. Nu am avut timp să caut informații despre detaliile tehnice ale acestui vot, despre ce înseamnă această corespondență (certificat de votant securizat etc). Dar mi-am pus altfel problema (nu ma blamați cu dreptul de vot care e garantat!Nu sunt specialistă în drept constituțional, am gândit doar logic). Din ce știu eu, statul este cel care se ocupă cu strângerea impozitelor și taxelor de la cetățenii săi. În schimbul acestor taxe, are grijă să le furnizeze diverse: să asigure dreptul la învățământ, sănătate, accesul la cultură, să investească în infrastructură etc. Dilema mea a venit când am citit în Constituție că dreptul de vot este un drept fundamental, iar obligația de a plăti impozite și taxe este o îndatorire fundamentală a cetățenilor români. Mă gândeam că mulți dintre românii aflați în străinătate nu mai au rezidență fiscală în România, ci acolo unde trăiesc. Ce înseamnă asta? Că își plătesc impozitele și taxele în alte state decât al nostru: impozit pe venit, CAS etc. Deci nu susțin, prin contribuțiile lor, cheltuielile publice (cele pentru învățământ, cultură, ordine și siguranță, sănătate, acțiuni economice sau sociale, asigurări sociale de stat sau pentru sănătate etc). Și-atunci m-am întrebat:

De ce propunerea de revizuire a Constituției nu corelează dreptul fundamental din ARTICOLUL 36 (Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv) cu îndatorirea fundamentală din ARTICOLUL 56 (Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice)? Cred că dacă s-ar corela rezidența fiscală cu drepul de vot (absolut toate celelalte drepturi constituționale rămânând neatinse), nu mi s-ar mai părea aiurea votul prin corespondență…

Știu că oamenii ăia nu fac ceva ilegal, plătindu-și taxele și impozitele în statele în care locuiesc. Există tratate și acorduri inter-statale care le permit asta. Dar sunt foarte mulți: vreo 3 milioane… Îi interesează ce se întâmplă în România, votează pentru unii sau alții (uneori votul lor e decisiv în rezultatul final), ne influențează nouă, trăitorilor pe-aici, viețile, dar ei nu contribuie financiar la bugetul României. Apoi ne trezim că reprezentanții/aleșii desemnați de ei iau diverse măsuri care nu lor le influențează viața, ci nouă. Iar România, în acest moment, cred că are nevoie și de banii lor din impozite și taxe…

Și mi-am amintit că, la recentele alegeri din Turcia, cu tot dreptul de vot garantat, condiția a fost ca votul să fie exprimat pe teritoriul Turciei (nu în ambasade, nu în consulate). Motiv pentru care au votat doar cei care au avut timp și bani pentru a se deplasa (uneori, mii de kilometri). Iar opinia publică internașională n-a zis că ar fi un abuz sau că s-a limitat dreptul de vot.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.