Trei atribute principale definesc barbatul:emotionalitate restrictiva,infibitia afectiunii si preocuparea pentru succes!Dar este si el asa ca un om,….adica,poate sa si planga,depine,unde,de ce,cand!Iar daca e actor precum Basescu,cand o cere meseria!

Eu zic ca Bittman e de vina. De votat nu am votat pentru ca nu cred in egalitatea dintre sexe. Cred ca e mult mai important ca un barbat si o femeie sa se completeze, nu sa fie egali.

eu cred ca dimpotriva, doar un barbat destul de barbat, de sigur pe el si de echilibrat, are puterea si curajul de a-si permite sa planga, fara a se teme ca asta i-ar putea stirbi masculinitatea prost inteleasa. Si mai cred ca mai repede un barbat slab si nesigur pe masculinitatea lui o sa se fereasca din rasputeri sa planga

Eu zic ca rezultatele partiale ale poll-ului sunt datatoare de frisoane… 😀 😉

Hihi, dupa rezultate…fug sa pun de-o linie de batistute speciale pentru barbati! =)) Da, da, le marchez…cu semnul ala =))

Nu cred că “bărbatul şi femeia sunt egali” pentru că de fapt nu ar trebui să concureze pe aceleaşi dimensiuni.
Stereotipul cu “bărbatul care nu plânge” este mai des întâlnit în culturile latine, acolo unde diferenţele dintre rolurile sociale prescrise pentru bărbaţi/femei sunt mai pronunţate.
(Poftim, că nu am reuşit să reformulez limbajul sociologic…)

Să fie de la ceapă? 🙂

Dacă mă chemaţi la congres, promit să plâng tare! Cu sughiţuri şi muci! Şi iese cine vrea emanciparea mea, clar!?

Acum, doamnă dragă, sărut mâna, e mai greu de explicat, depinde de situaţie… Dacă bărbatul e prins când bea pe ascuns, dacă n-a golit decât o litruţă se burzuluieşte la nevastă când îi ia sticla, face urât, se dă cucoş.
Dar dacă a golit-o deja pe trei sferturi, ce să facă şi el, apelează la ultimul argument, plânsul: „ma… ma… mamă, hîc!, măcar un ultim pa… ar”… 🙂
Un pahar e un pahar, doamnă!, ce mai contează o lacrimă care oricum se zbiceşte.

De acord cu Ioana…

Eu plâng nestingherit fără să lupt pentru asta.

Citîm din clasici: „Lăsați-l dracu’, e-un actor!”.
Iar dacă nu’i, treaba se complică și mădau în lături, să se pronunțe cei ce se pricep; drept e că la medicină ne pricepem cu toții!

Sa-ti traiasca sotul !

De acord cu ce au spus cei dinaintea mea. Chiar şi cu ce a spus Vania. Totuşi, ca şi o părere personală, ar fi aceea că trebuie să vă iubim mai mult, în loc să ne plângem sau să căutăm alte înţelesuri.

Imi pare rau pt. emancipeala dar nu as dori ca sotul meu sa lacrimeze la fel de des ca si mine.Ar fi un dezastru pt. noi ca si cuplu si nu ne-ar ajuta cu nimic sa trecem peste stresul si problemele cu care uneori ne confruntam.

Tokiooooooooo hoooooteeeeeeeeeeel !
e la moda
😀

[…] Secretara perversa de multinationala, tinuta business si ochelari cu rame negre, daca vrei […]

Plansu’ ca plansul, hai ca-i omenesc 😉 da’ ce te faci cu pustii astia care stau o ora mai mult in oglinda decat iubi-le lor, si se dau cu de 3 X mai mult parfum?! 😀 😐

Doamnelor, va dati seama?! Sa se apuce sa planga barbatii nostri si noi sa-i luam in brate, sa-i mangaiem…si sa le stergem lacrimile?!
Haha, bosumflati…sa ne rugam de ei, mai apoi,…si ei sa ne spuna:
– Nu, acum nu mai vreau eu sa ies cu baietii la bere/nu mai vreau masina X/ costumul Y!!! =)) =)) =))

De ce se crede ca barbatii nu sunt capabili de emotii intense, de trairi plenare ? Sunt ! Si inca cum !

Femeile se pot extazia in faţa unei bijuterii – barbatii se extaziaza la vederea unui briliant (mai ales daca paseaza cum trebuie), femeile pot sa fie inspirate in faţa unei picturi – barbatii au si ei fanteziile lor (mult mai puternice) in faţa unor pictoriale, femeile pot aprecia maretia muntelui sau forta mării – barbatii pot si ei sa aprecieze poezia unei bălţi cand “dau la marginea stufului”, femeile pot lacrima la un deznodamant “te iubesc” al unei povesti de dragoste – barbatii pot plange in hohote la deznodamantul “iar nu ne-am calificat” al unei mari iubiri, femeile pot tresari de placere la auzul lui Pavarotti in duetul din Tosca, pe scena Scalla di Milano – barbatii pot exalta la auzul lui Alonso in duetul din Gran Premio, pe scena Santander, femeile pot astepta cu sufletul la gura vara si aparitia noii colectii de rochii de la Dolce & Gabanna – barbatii la fel, ba chiar si mai si, in asteptarea verii si a noii Edelweiss Weissbier … suntem si noi materie dar suntem si spirit !

Asa ca nu mai radeti de noi cand avem si noi trairile noastre. Nu ne fac mai slabi … ne fac … ceea ce suntem.

Nu cred ca este important faptul ca barbatii au sau sint de acorde ca si femeile sa aibe drepturi egale cu femeile,nici macar in ceea ce priveste plansul.nu cred ca un barbat care plange i-si explrima slabiciunea ci mai de graba omenia,starea spirituala de moment,sau (in unele cazuri)starea obisnuita de spirit acuiva,fie el chiar si barbat.
In ce priveste drepturile egale ale femeilor cu barbatii,cineva scria odata ca de fapt barbatii au vrut “drepturi egale cu femeile”,candva la inceputul timpurilor,dar asta e alta poveste. Ar cam fi timpul sa recunoastem ca fara femei nu prea ar avea sens ,multe ,in aceasta lume care nu mai stie e vrea.