Vedeam, aseară, la Antena 3, reportajul despre rușii care au fost manageri (și orășeni) și care s-au retras în sălbăticie pentru a trăi liniștit (o viață primitivă). Copiii le creșteau fără stressul școlii, dar educați, ei aveau un aspect natural – să zicem -, dacă nu ușor sălbăticit. De ce au plecat? – m-am întrebat. Ce i-a făcut să aleagă viața asta? Cred că am găsit un răspuns: noua dimensiune a timpului. Sau, poate, cea adevărată. În activitate fiind, sunt sigură că trebuiau să-și gestioneze timpul. De altfel, în business s-a împământenit expresia buget de timp. Similară altor bugete. Avem, deci, un buget de timp: parte pentru muncă, parte pentru odihnă, restul e timp liber. Mereu, alergăm să păstrăm un echilibru între ele. Dar timpul liber este cel pe care-l asociem cu libertatea individuală. De altfel, ca orice bun (căci e un bun propriu!), are o valoare de întrebuințare. Ce facem cu el? Cum îl petrecem? Îl pierdem sau (îl) câștigăm? Cu ce-l umplem?
Cel mai frecvent, cu activități gospodărești. Uneori, cu cele de tip regresiv: croitorie (unele!), gătit, bricolaj și reparat prin casă… Alteori, ne vedem cu prietenii sau ieșim pe cine știe unde. Alteori, ”pierdem vremea” cu câte-un film sau ascultând muzică. Deh, activități specifice loisirului… Și cel mai mult cred că se stă în fața televizorului.
Weekendul ăsta, eu am văzut patru filme. M-am întâlnit cu prietenii. Am fost la shopping. Am călătorit. Am făcut și ceva treburi, dar nu semnificative. În general, activități neproductive (în sens economic). Dar n-am pierdut timpul. L-am consumat. Și s-a terminat imediat.
Nu mă întreb cum și-or fi petrecut rușii ăia weekendul. Cu certitudine, pentru ei zilele au fost mai lungi, mai senine… Ca într-o altă dimensiune…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară