Nu descopăr eu roata. Se cunoaște din vechime expresia ”suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine”. Din păcate, nu se ține cont de ea. Cum s-ar zice, până nu dai cu capul de pragul de sus…
În ultima vreme am văzut multe situații în care niște oameni s-au scumpit la făină. Nu s-au ales cu nimic. Adică, s-au ales: cu banii cheltuiți și fără rezultate. Au crezut că pot cumpăra ieftin – să zicem – servicii de calitate. Că-și rezolvă treaba. N-au rezolvat-o. În industria comunicării – căci despre astfel de servicii este vorba – sunt mulți impostori. Toată lumea știe să scrie ca la carte, toată lumea se pricepe… Obținerea notorietății pare la îndemâna oricui. Pe trei lei. Aproape moka. Din fericire, rezultatele sunt măsurabile. Mă rog, dacă ai ce să măsori! Atunci când ai un business pe care vrei să-l faci cunoscut, ce-i prea ieftin față de prețul pieței (așa, în criză, cum e ea!) ar trebui să fie principalul semnal de alarmă pentru cel care plătește. Dar românii sunt lacomi. Și șmecheri. Cred că pot rezolva ei totul mai fără bani. Zâmbesc a râde. Translatez imaginea oamenilor aflați în genunchi, să culeagă firele de zahăr dintr-o pungă spartă, în supermarket. Așa îi văd și pe eroii mei: culegând resturi. Uneori, infestate cu cine știe ce duc unii și alții pe tălpile pantofilor. Făcându-le mai mult rău. Dar ei aleg. Și-și asumă.
Cine sunt? Nu contează! Oricum, n-a auzit nimeni de ei!

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.