Vineri seara. Doborâtă de oboseală. Vreau, nu vreau, se vede pe fața mea. Aniversare. Nu țară mică, mese puține, ci prieteni mulți, aniversări multe. În fiecare weekend una, două. Târziu. Spre miezul nopții. Se bucură. Anticipam. Oameni sinceri, care nu zâmbesc de complezență. Nu se vând. Sunt ei, așa cum îi știm. Și ne știm. Activi, ocupați. Încă tineri. Ca și noi. Chiar dacă avem copiii mari. Dans. Pantofi abandonați. Microfoane. Karaoke. Nu prea i-am văzut așa. Voci frumoase, mai mult sau mai puțin lucrate. Sigur că n-o să muriți de foame, aveți o sursă de venit în familie! Râdem. Mă duuuusei păi mă dusei să trec la Oooolt… Cele două microfoane se plimbă din mână-n mână. O sârbă, cum ți-am zis! – se aude o voce, către DJ. Cântă. Bărbatul nu se poate ține de versurile care se îngălbenesc pe ecran. Are propria interpretare. Fantastică. Muzica din boxe aproape că îl încurcă. Alte ritmuri. Asta e piesă grea! Siiiigur! Luiiiiiza Newton-John și Șerbaaaan Travolta! Veselie maximă. Bogdan prinde curaj. Cântă la rece, de la distanță. Apare și al treilea microfon. Total schimbat. Nu l-am văzut așa niciodată. Cântă din tot sufletul. Radu Mamii, Raaduleeeeeeeee… The record shows I took the blows/And did it my way/Yes it was my waaaaaaaaaaay… Andrii Poooopa cel vestiiiit… Vocile din sală se adună laolaltă. Supărat, supărat sunt, Doamne, supărat/ Mulți din prietenii în care am crezut/ Repede și ieftin m-au vândut/În viața mea nu-s toate chiar la locul lor/Dar ceva nu pot uita ușor…


E incredibil cum, la ora asta târzie, ba chiar a diminineții, a primei dimineți a zilei, toți oamenii rezonează. Fiecare dintre ei și-o fi amintit cum, la un moment dat în viață, cineva, vreun om apropiat la care ținea și de la care nu se aștepta, l-o fi trădat. Versurile simple ascund în ele, poate, un adevăr comun. Se îngălbenesc pe ecran și curg sub ochii tuturor. Aproape inutil. Sunt simple și memorabile. De fapt, memorate. Cântate din suflet, semn că experiențele comune ne aduc la același numitor. Oare ce doare mai tare? Trădarea în sine sau prețul ei? Grele întrebări pentru prima dimineață a zilei. Mai bine mergem la somn, că s-a făcut patru…
A doua dimineață începe cu cafea. Și scris pe blog. După puține ore de odihnă. Noroc că e sâmbătă și stau acasă… Timp să întorc pe toate fețele gândurile de azi noapte.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară