Citiți, vă rog, întâi, prima parte a articolului. Aici. Căci a trecut ceva timp de-atunci și, poate, nu vă mai amintiți.

Și-acum să continuăm. Răsfoiam un material de pe net. Și așa am aflat că și în dezinformare există termenul ”cutie de rezonanță”. Și că ”Se spune că o singură cutie de rezonanță nu este suficientă pentru a duce o  dezinformare. Trebuie ca tema sa fie reluată de cât mai multe cutii de rezonanță (…) Uneori este necesar a crea inițial țintei prejudecăți favorabile pentru viitoarea campanie de dezinformare, urmând ca apoi să se lanseze campania”.

Mă gândeam că mediul online nu prea a fost analizat prin studiile făcute publice și cărțile despre dezinformare, fiind mai nou. Dar că, odată cu dezvoltarea lui, este exploatat la maxim, fiind o componentă importantă în mixul de ”comunicare”. Căci tot o comunicare este și dezinformarea. Respectând regulile, și aici avem de-a face cu un public-țintă. Nu voi vorbi acum despre segmentarea lui, ci doar despre unul din segmente, consecventă fiind cu prima parte a articolului (că doar de-aia v-am trimis să-l recitiți!). Ei, bine, despre liliecii ăia vreau să spun. Pentru că ei ajung să trăiască precum dependenții de droguri, ei sunt cei mai vulnerabili la acțiunile de dezinformare. Nu mai gândesc cu capul propriu, renunță la orice filtru al rațiunii, înghit pe nemestecate tot ce li se servește și – aici e partea spectaculoasă! – se metamorfozează, cameleonic (deși e forțat termenul), în căței. Liliecii devin Grivei. Sau Azorei. După cum știm, câinii răspund doar la două comenzi: mușcă! și marș! În rest, latră și așteaptă, docili, mâncarea. Și, din când în când, când li se permite, ling mâna stăpânului care îi hrănește. De-asta se spune că sunt credincioși…

Ei, bine, am văzut multe haite de Grivei prin mediul online. Am văzut și Grivei izolați, pe-acolo pe unde e cam pustie curtea… Peste tot, Griveii aleargă în sus și-n jos, pe sârma bine întinsă prin curte, de stăpân. Și așteaptă blidul cu pâine înmuiată-n apă. Și, cum spuneam, mâna stăpânului… Trăind, probabil, cu spectrul vreunui bocanc în coaste… Și al apelativului câinilor comuni care stau legați în lanț, pe sârma din curte…

[Așa că aveți grijă pe unde și, mai ales, cât timp pierdeți pe net. Și de ce. Eu am tras doar un semnal de alarmă. Să nu ziceți că nu v-am spus!]