Cu toții am văzut, la televizor, manifestațiile egiptenilor. I-am văzut cum protestează în piața Tahrir, le-am privit fețele, unora le-am ascultat declarațiile, le-am văzut privirile. Oamenii ăia cer ceva. Sunt disperați, e ceva ce numai ei știu și, mai ales, simt. Memoria îmi aduce în prim-plan ce se întâmpla și cu noi, românii, cu ani în urmă. Aveam toți o exaltare identică cu a egiptenilor. Frustrarea alimenta speranța. Urăsc speranțele. Mi se par cel mai păgubos lucru care i se poate întâmpla unui om. Dar, cică, îl ajută să trăiască. Să meargă mai departe. Începutul de împlinire a speranței a adus exaltarea. Toți românii s-au transformat peste noapte. Au început să le strălucească ochii, li s-au dezlegat limbile, orizontul s-a mutat la infinit, adrenalina le clocotea prin circuite. Toți credeau că schimbarea conține implicit și binele. Aproape că era obligatoriu, în speranța aia tâmpită a lor, să le fie bine. Mă uit, după 20 de ani, unde am ajuns. Trist… Mă uit la egipteni. Habar n-au ce-i așteaptă. De la distanța de mii de kilometri și 20 de ani, mi se par ridicoli. Nu-i judec, oamenii n-au nicio vină, n-au de unde ști. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm. E așa cum o croiesc alții. Democrația e un concept gol. O minciună în care bieții egipteni cred. Gogoașa plină cu aer. Din care se pregătesc să muște, după atâta așteptare. Democrația impusă de armată… O altă democrație originală. Continui să cred că actualele modele de organizare a lumii sunt ruginite și trebuie înlocuite cu altceva. Și că omenirea mai bine s-ar concentra să găsească o nouă structură de organizare, renunțând la stat, putere, bani și control. Pentru că astea nu aduc fericirea indivizilor, ci le-o fură. Sunt aerul din gogoașa umflată. În fața căreia oamenii salivează, apoi mușcă cu poftă. După care constată că sunt tot flămânzi. Și mai umili. Și mai ponosiți. Și, mai ales, mai bătrâni. Degeaba.

[Update]: Armata e cu ei? Vai de capul lor… Abia ziceam că habar n-au ce-i așteaptă. Iată!

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.