Muzică și zgomot // 19 December 2010
Toader îmi reproșa într-un comentariu că vine Crăciunul peste noi și eu rămân ca soldatul japonez, în traanșee… Cam supărată, că așa mă percepe el, de pe blog, de vreo două luni încoace… Am fost tentată să-i spun că, mie, perioada asta nu mi se pare veselă. Peste tot, auzi numai colinde. Și, cum spunea Nichita Stănescu, ”Colindele încep cu leru-i ler iar doina cu frunză verde./ Colindele, ale tuturor pentru toți / și doinele ale unuia către singurul, / nu sunt niciodata prilej de veselie / ci numai de incoronare cu frig\”…
Așa că am purces la două petreceri de Crăciun, nemaiajungând și la a treia. Să mă veselesc, să nu mai fiu japoneză, deh!
Scriam, azi noapte, pe fb, că sunt bulversată după participarea la cele două petreceri în câteva ore. Nu de alta, dar rar mi-a fost să trec prin muzici atât de diverse. De la muzică psaltică și bizantină, colinde (mai puține, căci sala nu era potrivita pentru a cappella), Mimi Jinga, Iordache Basalic și Vlad Miriță, Bach, Paganini (studii pentru violoncel), Mugur mugurel, cor, muzică populară veche, autentică, tango, Gaviota, și Ană, zorile se varsă cântată inedit, în duet, de un bariton și un membru al unei trupe pop-rock, apoi muzică populară de-aia obișnuită, kitsch, în taxi. Schimbarea locației mi-a adus în urechi muzică de club (dance), apoi karaoke, alternând cu ceva rock și un pic de metal. Drumurile noastre, Gașca mea, El Meniaito etc. Am cedat, evident, și am abandonat. Să se veselască alții! Am plecat, lăsând în urmă un ring plin de oameni care dansau cu pasiune Brașoveanca…
Nu, de manele n-am avut parte sau, poate, am plecat eu prea devreme. Dar aștept cu mare speranță noaptea de Revelion, să cânte Vijelie!
