Mi-a rămas agățată pe creier melodia asta, de când a cântat-o Mircea Badea. De atunci mă tot gândesc. Dacă pentru femei prostituția este ceva obișnuit și care nu naște extrem de multe dezbateri – căci e de când lumea și tot ce-a fost de spus s-a spus deja -, despre prostituția masculină nu se prea vorbește. Doar în termeni de Casanova, crai, bărbat alfa etc. Pe lângă bărbații care schimbă femeile din pasiune, mai există și cei care le schimbă din interes imediat: obțin ceva contra favoruri. Moneda lor de schimb este prestația pe lângă vreo Betty Boop. Atât au de oferit pentru ce primesc. Fie că e vorba de bani (hehe! Acum vreun an-doi, pe vitrina prăfuită a unui magazin închis, chiar vis-a-vis de Grădina Botanică, luni în șir am văzut scris mare, să fie vizibil din mașinile aflate la semaforul din apropiere, un număr de telefon și numele Adrian, însoțit de precizarea GIGOLO) sau de cine știe ce alte lucruri folositoare lui/beneficii. Societatea nu prea vorbește despre genul ăsta de bărbați, deși ei există. Nu mă întrebați ce conformație psihologică au, să poată face ceea ce fac, că nu știu să vă răspund. Câteodată mai apare vreun articol picant prin revistele de scandal despre vreunul dintre ei. Dar astea sunt lucruri rare. Cum pot trăi așa, cu ce sentimente se trezesc dimineața, cu ce ochi se privesc în oglindă – rămân întrebări dilematice pentru mine…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară