Cum n-am prea avut timp de net în ultimele zile, m-am trezit azi cu noaptea-n cap și m-am apucat să verific toate conturile din online. Mailuri etc. Am ajuns la faceook și m-am minunat. Cineva îmi posta pe peretele meu un tort și îmi ura. Doamne, dar ziua mea a trecut! – a fost primul gând. Am recitit cu atenție și am văzut că îmi spunea ”La mulți ani, Maria!”. Oops! Iar am uitat! În fiecare an uit că acum se serbează!

Cum ziua de naștere s-a întâmplat când eram în concediu, n-am făcut petrecere aici, acasă. Dar m-am bucurat să săbătoresc acolo chiar de două ori: imediat după 12 noaptea, când începea aniversarea mea (și Oana mă suna la miezul nopții românești!), apoi seara. Evident, în ambele situații am fost înconjurată de mulți oameni și m-am simțit minunat. N-am poze cu tortul ca în alți ani. De altfel, nici n-am avut tort. Dar aniversarea nu în asta stă, asta-i doar o convenție. Dar am o poză din ziua aia.

\"\"

Faptul că am mai adăugat un an la numărătoare îl traduc prin ”mă maturizez pe zi ce trece”. Nici nu mai contează câți s-au adunat. Fiecare an în plus înseamnă experiențe și lecturi. Se strâng… Și asta mă diferențiază de cei mai tineri decât mine (deși lor li se pare că stăpânesc Universul). Și tot asta mă diferențiază de cei mai în vârstă (iar mie nu mi se pare că anii lor în plus sunt de neglijat). E incontestabil!

Chiar în timp ce scriu, primesc un SMS cu urări. E de la un lider sindical de la una dintre companiile cu care lucrez. (Cu el am lucrat mult: negocieri, comisii paritare, organigrame, grile de salarizare, reorganizare. Muncă foarte complexă și extrem de importantă pentru backgroundul meu, pentru experiența mea profesională). Evident, sunt surprinsă. E clar că, exact ca și în poză, va urma o zi petrecută cu telefonul în mână, răspunzând la mesaje și apeluri. Dacă pentru mulți azi e zi onomastică, cineva, azi, aniversează împlinirea încă unui an.  Știu că e plecat, știu că nu va citi aici, dar nu pot să nu-i urez ”La mulți ani!”. Evident că-l cheamă și Marius, deși în spațiul public nu se cunoaște asta. Zâmbesc a râde când îmi amintesc cum, împreună, ne-am amuzat că suntem născuți de Sfânta Maria: eu în august, el azi. Și cum am dezbătut despre cum e să fii născut într-o zi de sărbătoare religioasă. Și care sunt credințele populare, care spun că avem mai mult noroc. Dacă privesc în urmă, pot spune că, până acum, am avut. Și el, și eu. Om vedea de-acum încolo…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară