Mândria de-a fi român // 5 August 2010
”Hai să nu mai facem o dramă din faptul că plecăm. Cel mai mare obiectiv al nostru a fost dreptul nostru de a pleca acolo unde ne este mai bine. În momentul de față statul român nu poate să plătească medicii, profesorii, așa cum merită” – Traian Băsescu, președintele tuturor românilor.
Hmmm… Deci, ce facem? Rămânem? Plecăm? Cam astea-s întrebările… Știu că mulți dintre voi nu locuiți în România. Într-un moment din viața voastră ați făcut o alegere: să plecați în altă țară. Nu știu care au fost resorturile care v-au convins: poate un salariu mai mare, poate un job mai bun sau o perspectivă mai luminoasă. Sau, poate, lipsa de perspectivă de aici… Fiecare își știe motivația. Ați ajuns undeva și, din moment ce ați rămas acolo, înseamnă că vă descurcați. Poate sunteți la studii, poate aveți deja familii, copii, casă și o altă viață decât cea care v-ar fi așteptat în România.
Declarația Președintelui mi-a făcut pielea de găină. Cum Dumnezeu ca tocmai el, reprezentantul statului, să spună cinic că statul român nu poate. Adică nu vrea? Sau nu e capabil? Oricare dintre răspunsuri mă duce cu gândul că e prima dată când aud că un președinte de țară aproape că-ți dă un șut să pleci în lumea largă. Un soi de tu ce naiba mai stai aici? Nu vezi că nu ne interesează să-ți oferim un orizont de așteptare? Ce-l tot aștepți? Deschide ochii și fă-ți bagajul! Pleacă! Oricum, n-o să te regrete nimeni! Poate greșesc, dar mie așa mi-a sunat. Total lipsit de diplomație, uitând să păstreze măcar aparența unui răspuns politic, de genul ”Regretăm că românii pleacă să muncească/ trăiască în alte țări, știm că e criză și se trăiește din ce în ce mai greu, dar accesul la o piață a muncii liberalizată este un drept al oamenilor pe care nu li-l poate contesta nimeni”.
Mi-e clar că românii nu mai sunt demult un popor mândru. Habar n-am care mai sunt valorile indivizilor care alcătuiesc acest popor și care au rămas să trăiască aici. De Ziua Națională, 1 Decembrie, n-am văzut oameni mândri, ci oameni prezenți la spectacolul oferit de parada militară… Mai avem valori în care credem? Sau, atunci când plecăm câteva zile în străinătate, încercăm să ascundem faptul că suntem români? Bine, bine, nu-mi spuneți iar Nadia, Hagi, Ilie Năstase. La altfel de valori mă refer…
Și mă întreb dacă nu cumva românii care au ales să trăiască în alte țări, odată ajunși acolo, au constatat că popoarele alea au valori. Și cred în ele. Și le susțin, le arată, au grijă să nu le compromită. Și oamenii sunt mândri de țara lor. Poate că, trăind departe, românii plecați sunt mai patrioți decât cei de aici. Mai mândri de țara din care au plecat. Și, poate, au descoperit ei valorile: de ce sunt mândri că sunt români. Și, poate, ne spun și nouă…
