Sunt premiantă. La concursul inițiat de Lucia, la care juriul a muncit al naibii de mult. Nu-s singură la categoria mea, mi-am făcut loc, cu coatele (că-s olteancă!), printre ceilalți. Ei, cum spune Paul, stăm aliniați, în genunchi, pe podium. Pe covorul roșu, firește! Să nu facem vânătăi!

Mă gândeam că suntem ca niște bucătari: în funcție de ce punem în cratiță, mâncarea iese mai bună sau mai puțin bună. Mesenii ne apreciază sau nu. Noroc că nu suntem asiatici, că atunci aprecierile ar fi sub alte forme, de nici nu îndrăznesc să le pomenesc aici! Sunt zile în care improvizăm și punem condimente, altele în care gătim ca la mama acasă.

Nu sunt ipocrită să spun că premiul nu-mi aparține mie, ci cititorilor, dar categoria la care am câștigat mă pune pe gânduri: Cel mai comentat blog. Mă gândesc, fără să fiu modestă, că meritul meu este de a aborda niște subiecte care-i fac pe oameni să vorbească. E drept, nu întotdeauna. Dar de  multe ori. Și știu că, pentru mine, atrasă de mirosurile ce vin din bucătării diverse, e o piatră de încercare să comentez pe un blog. Am doar vreo câteva unde nu am rezerve. Mi se pare că e ca-n viață: în jurul fiecărui cuhnii s-a format o comunitate constantă. Din exterior, ai impresia că se cunosc între ei și nu prea-ți vine să te bagi în ciorbă. Când capeți curaj, aștepți să primești un răspuns și să fii acceptat de ceilalți.

Te înfrupți din bucatele puse în farfurie, le apreciezi sau completezi cu secrete din rețeta bunicii, dar stai la masă. Mai vii și-n altă zi, te așezi din nou la masă și deguști noile bucate. Și tot așa. Când, din cine știe ce întâmplare nefericită, faci o intoxicație, de regulă nu te mai întorci pe-acolo. Căci ești convins că bucătarul nu mai gătește ca pe vremuri și nici n-a fost atent la ce-a pus cratiță… Ca-n viață, cum spuneam…

Dar, uneori, bucătarul mai are și alte treburi, nu doar să gătească. Mai o problemă de sănătate, mai un alt angajament… Iar mâncărurile lui sunt așa… mai degrabă fast-food… Cam cum a fost aici, în ultima vreme. Unde bucătăresc eu… Bun și fast-foodul, că ține de foame, nu? Doar că e periculos pentru sănătate, când îl consumi pe termen lung.

Așa că, vedeți, mi-am pus uniforma și mă apuc de treabă! Că nu se mai poate!

\"BucatarulPropriuluiBlog\"

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară