De ce, pe calea ferată, mergem întotdeauna singuri? // 15 January 2010
Drumul – Marin Sorescu
Gânditor și cu mâinile la spate/ Merg pe calea ferată,/ Drumul cel mai drept/ Cu putință.
Din spatele meu, cu viteză,/ Vine un tren/ Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren – martor mi-e Zenon batrânul – /Nu mă va ajunge niciodată,/ Pentru ca eu mereu voi avea un avans/ Față de lucrurile care nu gândesc.
Sau chiar dacă brutal/ Va trece peste mine, /Întotdeauna se va găsi un om /Care să meargă în fața lui/ Plin de gânduri /Și cu mâinile la spate.
Ca mine acum /În fața monstrului negru /Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare, /Și care nu mă va ajunge/ Niciodată.