De abia astept sa-l vad spanzurat! Cum pe cine? Pe Iuda! 🙂

Ei, vine vremea aia pentru fiecare Iuda! :))

Nu-l spinzura nimeni ca nu ajunge fringhia asa de jos.

Sincer sa fiu, mie imi place de Iuda. Cel real, cel adevarat. Dincolo de sabloanele cu care este judecat, mie imi place ca om, ca fiinta. Nu il iau ca model, dar asta nu ma impiedica sa nu ma uit cu simpatie la el.

Cat despre cei de langa mine, nu spun nimic. Asa cum se intampla intotdeauna, fiecare este responsabil pentru faptele sale. Faptele celor de langa noi le-am vazut, acum o sa vedem cum isi duce fiecare responsabilitatea propriei alegeri.

Mda, si cica astia nu ne deprima in masa.

dap, Iuda e prezent…aproape in tot si in toate, la care te referi?! offff! 🙁

@Marian S,
Las’ c-o lungim daca trebe! 🙂 Da’ io nu cred ca cu al’ mai mic trebuie sa incepem! Fiecare sa stea la rand! 🙂

În spatele fiecărui om cinstit se ascunde un Iuda ratat?

Cei mai periculosi “Iuda” sint aia din imediata noastra apropiere. Pe genul “fereste=ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma pazesc eu singur”.

Și sunt omniprezenți, nu? :))

Uite si-o melodie pe care o dedica un “iuda” sefului sau :
Alexandru Andries – Sefu’ http://www.trilulilu.ro/copilmatur/195209e42ecd1a

esti otimista. Iuda modern nu se spanzura ci se inmulteste.

Macar Iuda cel biblic s-a cait si s-a spanzurat… Iuda de langa noi sau poate din noi (hai sa ne uitam si la barna din ochiul nostru) este, inca, fierbinte…/end sarcasm…bleah…

De curiozitate Doamna,Dumneavoastra cu cine ati votat?

Deşi am gândit la fel, cred totuşi că i-am face o mare nedreptate lui Iuda (el îşi avea rolul predestinat, da?) dacă am insista să-l comparăm cu troglodiţii care ne-au furat (încă!) 5 ani din viaţă. Curvăsăria, hoţia, incultura, abrutizarea (etc, etc, că multe-s bată-le!) ale celor care s-au (şi ne-au) vândut, nu are nimic de-a face cu ceea ce-i era scris lui, în desăvârşirea acelei proorociri. Dacă nu accepta el, un altul i-ar fi luat locul! Cum altfel s-ar fi împlinit ceea ce era SCRIS să se împlinească?

În situaţia actuală, încerc (mă străduiesc din greu, credeţi-mă!) să aflu rostul din “nimic nu este întâmplător, toate au un scop”.
Care ar fi scopul?
Bine că-s răbdător din fire, plus c-am învăţat şi ruga băbuţei (cea îngrijorată că nu mai are timp, ştiţi) aşadar, nu-mi rămâne decât să aştept. Sunt sigur că, dacă atâtea piedici s-au pus în calea Oponenţilor, Fraudă Vodă şi clica lui de ticăloşi au de plătit un preţ!
Sper să nu-l poată acoperi! (Nu, că nu blestem, da’ să dea Bunul… 😉 )

N-aţi observat cum toate s-au pus în slujba Diavolului? Când ziceam “Doamne-ajută”, se mai întâmpla o neîntâmplată, când răsuflam uşuraţi, se mai făcea o nefăcută şi când deja totul părea o victorie, ştim ce-a fost! Să ţinem seama dară, de semne. Nu-i de glumit cu ele! 😛

Ca atunci când te avertizează să nu pleci la drum, să stai în fras acasă că n-o fi foc (ba nu-ţi găseşti cheile la locul lor, când dai peste ele ţi-o dispărut portofelu’, dacă-l găseşti ţi se rupe un şiret, ieşi pe uşă da’ţi sună telefonul pe care numai bine l-ai lăsat pe masă în camera ‘a mai depărtată…) tu nu şi nu, te încăpăţânezi să pleci că doară ţi-ai pus în gând să faci un lucru, aşadar cum să nu te-apuce strechea când după zece metri ţi-ai fracturat un picior? Nu trec două ceasuri şi afli că, locul în care trebuia să ajungi, o fost ras de-o explozie. Abia atunci pricepi (năuc!) semnele! 😉

Mă gândesc că, o fi fost la mijloc ceva protector. Să nu fim noi (cei antiB!) prinşi sub bolovani. (No, uite cum m-o prins o ţârucă de optimism. :P)

craciun fericit mana. nu te mai gandi la iude.

SuKaRiT, prietene sa stii ca exact ceva asemanator mi s-a intamplat acum ceva ani (apropo de plecat si piedici atat de multe, inclusiv toti- da’ toti – banii pierduti), dar trebuia sa plec, si m-am incapatanat sa plec. Si nu numai ca a fost bine, dar treptat, tot una cate una s-au rezolvat intr-un mod aproape miraculos. Si da, am avut lectii de invatat si atunci. 🙂 In rest “Comedia umana” nu se sfarseste niciodata. Cum care? Nu cea de zi cu zi, nuuuu, de a lui Balzac vorbeam. 🙂

Felicitari pentru text, Marita! Actual pe atatea planuri…

@McGogoo: cam așa e! :))
@toader, mulțumesc la fel! Ei, era doar un gând trecător 🙂
@Ioana, mulțumesc. Alt text atemporal :))
@Pliciul: nu mai votasem de prin 92 cred… De data asta m-am dus, dar nu-ți spun. Dacă ai avea curiozitatea să răsfoiești arhiva, ai putea citi ce-am spus: abia peste 5 ani s-ar putea să mă intereseze vreun candidat.
@ȘuKăRiT și Maia, nu prea am ce să completez la spusele voastre 🙂

Acuma, ştii cum e – unii îşi merită Iuzii (?)!

(sau era Iudele?)

N-am apucat ieri să vă mulţumesc pentru că mi-aţi permis să intru un pic în Împărăţie.Nu o să vă deranjez prea mult,doar o să las uneori,poate,câte o “ofrandă” la poartă-sunteţi aici un grup destul de exclusivist(o spun admirativ).Despre Iuda,aproape că mă copleşeşte existenţa lui în mulţi oameni din jurul meu şi nu mai aştept de mult revelaţii.M-am detaşat şi izolat oarecum,dar fiică-mea se luptă deja cu ei,iudele,şi regret de pe-acum dezamăgirile pe care le va avea.Asta este,trebuie să-şi trăiască propriile experienţe…Probabil de-asta nu mă mai mişcă nici colinde,devenite comerciale si altă sursă de câştig,nici alte sarbători “afişate”.Dar sa nu devin patetică şi să vă indispun,am totuşi suficiente motive să “merg mai departe”.

Colinde comerciale ! Are dreptate Dana I. Ultima strigare auzită:
Lerui ler şi lerui ler
Avem iarăşi premier !

Mă întreb, Boc poate fi Iuda sau Iuda poate fi Boc ? Iuda va avea ucenicii lui până la sfărşitul lumii, care aceeaşi treabă o vor face, vânzând ţara, religia, neamul, reclamând stăpânirilor, trădând, dând la moarte: părinţi, copii, fraţi, surori, bărbaţi, preoţi, sfinţi, popoare … Iuda, multiplicat, mereu îl vinde pe Iisus.

Bine v-am regasit, cam inzapeziti, aste e, se intampla si la altii, e la fel, ma refer la blocaje…aaa, da, o diferenta majora, nu se injura, nu se tipa, nu coboara nimeni din masina! …e doar un detaliu, n-o sa ne impiedicam de asta, nu tot ce fac strainii tre’ sa facem si noi! 😛

[…] MAŞA […]

Nu stiu cum sa incep, deci o sa incep inginereste si metodic (ca sa parafrazez in Imparat). Chiar stim cine a fost Iuda Iscarioteanul ? Si, mai mult, de ce i se zice Iscarioteanul ? Apoi, in ce masura Iscarioteanul nostru schimba cursul unei vieti ? (Pilat, multimea, etc). De ce luam citat numai din evangheliile canonice ? Astea sunt intrebari care imi apar din primul paragraf.

Cat despre aia cu plasa electorala, mare parte din ei nu prea au ce manca. Si nu cred ca sunt mai de acuzat decat aia care se ingramadeau la pateuri in timp ce unul umbla cu sampania Moet prin vila (da’ am mai zis asta).

Personajul nostru, asa cum am invatat noi pe de rost sa il interpretam , de ce se spanzura ? Pt. ce a facut sau pt. ca a luat prea putin ? (realizand dimensiunea Persoanei). Povestea nu fiabila si dintr-un alt motiv: iudaismul interzice sinuciderea, iar toti aia erau evrei. Deci, omul ar fi fost un total necredincios nu numai in Iisus, ci si in tot iudaismul.

Ce tot incerc eu sa zic acum este de fapt ca problema are atat de multe perspective (atat Iuda cat si galeata cu malai), incat e grele.

Fiara.

Iuda Iscarioteanul era numit asa pentru ca era unul dintre sicari. Acestia erau asasini, numiti asa dupa numele armelor lor, pumnale scurte, cu care ii omorau pe romani sau pe evreii bogati care beneficiau de pe urma romanilor. Ii injunghiau in piete, profitand de inghesuiala, iar apoi, foarte des, tot ei dadeau alerta asupra mortii respective.
Iuda si-a propus serviciile, pentru a-l desemna pe Isus, dar nu a avut un rol decisiv in povestea respectiva. E gresit sa ne inchipuim ca fara el nu ar fi existat arestarea lui Iisus, urmata de rastignire, si deci ca n-ar fi existat rascumpararea pacatelor oamenilor prin Inviere. Fariseii si scribii cautau oricum o ocazie propice pentru a-l aresta, si erau hotarati sa faca acest lucru cu mult inainte ca Iuda sa le propuna serviciile sale. Resentimentele fata de Iisus ale sefilor din acea vreme erau mari. Propunerea lui Iuda este, pentru ei, doar o optiune printre altele, ei oricum l-ar fi prins, intr-un fel sau altul. Cu sau fara ajutorul lui Iuda. Iisus predica in fiecare zi in templu si in sinagogi si era oricum la indemana lor, putea fi gasit zi si noapte. Intr-un mod sau altul, el avea aceeasi soarta, indiferent de interventia lui Iuda sau nu. Desigur, e mai usor sa acceptam o imagine simplista vehiculata universal, imbratisand-o si ridicand-o la rangul de axioma, decat sa cautam sa aflam mai mult. In privinta damnarii lui Iuda, este ca in cazul oricarui alt om: pentru biserica, aceasta optiune (damnarea) este deschisa, ca si cea a iertarii. Nu tradarea lui Iuda ridica de fapt probleme, ci sinuciderea sa (desi unele texte din Noul Testament dau o alta versiune a mortii sale: el s-ar fi rupt de la mijloc, si maruntaiele i s-ar fi imprastiat pe camp). Deci adevarata problema nu este tradarea lui Iuda, caci aceasta ar putea fi iertata, pentru orice pacat existand iertare, mizericordie, cu conditia sa existe macar un inceput de regret. Problema este sinuciderea sa, care marcheaza un refuz al sperantei, adica al iertarii si mizericordiei.

Revenind la analogia de acum (actualitatea lui Iuda), cred ca e gresit sa comparam pe cineva care se vinde pe sine insusi cu Iuda, chiar si admitand varianta simplista cu Iuda tradatorul. In definitiv, fiecare isi apartine doar sie insusi. Oricat de cinic ar suna, fiecare e liber sa-si aleaga ce crede ca ii e mai bine pentru viitorul propriu. Daca isi vinde viitorii 5 ani pentru un kilogram de orez si de ulei, probabil considera ca ii sunt vitale, si chiar ii sunt, si probabil ca in mintea sa, acesta e un targ echitabil.
Cat despre cei care se vand pe ei insisi (sprijinul lor), pentru cateva mii de euro, sau alte favoruri (putin conteaza de fapt cat si cum, acestea fiind detalii), este, asisderea, o decizie proprie de a alege un drum, atunci cand se iveste o rascruce, in detrimentul altui drum. Mai degraba decat a vorbi despre Iuda, facand analogia asta, aici, in cazul acesta precis, as fi tentat sa ma gandesc mai degraba la pilda “cel care inseala va mai insela”, cel care a tradat o data, probabil va mai trada. Dar asta este “teapa” celui care plateste, nu a celui care e platit. Fiecare isi vinde pielea cat poate de scump, firesc. Cel care se vinde, daca il tine stomacul, poate pleca in alta parte, mai tarziu, supralicitand, daca are pozitia sa o faca.
Pe de alta parte, cel care cumpara, chiar daca are in minte ideea ca cine a inselat, va mai insela, poate ca nu se impiedica de un asemenea detaliu. Pe principiul “fa-te frate cu dracu’ pana treci puntea”, lor acum, in momentul cumpararii, si pe termen limitat, le trebuie acest om, nu pe viata, de fapt. Astfel, si schimbul acesta pare echitabil: unul plateste, are sustinerea pe care o doreste, celalalt este platit si se da pe sine (alege ce crede ca e mai bine pentru el, macar in momentul vorbirii).