M-am lovit de o problemă. Am căutat niște picături de pus în ochi pe care le folosesc de ani de zile, când arde. Nu, nu port ochelari, nici lentile de contact. N-am nevoie. Văd al naibii de bine și nici culoarea ochilor n-am de gând să mi-o schimb. Dar am perioade în care picăturile astea fac minuni. Ei, bine, am răscolit țara. Nu se mai importă de 6 luni. Am răscolit depozitele. Niciun flacon uitat n-am mai găsit. Am luat farmaciile la rând. Farmacistele, amabile, mi-au spus că nu există echivalent. Sunt altfel de soluții, dar niciuna n-are tot ce conține minunea aia de colir al meu. Unele au o parte, altele altă parte. Regretăm, dar nu avem echivalent! Și eu ce fac? Nu știm, nu se mai importă!

Ei, bine, m-am dat peste cap și am vorbit în stânga și-n dreapta. Dacă nu sunt pe plaiuri mioritice, or fi la alții. La un moment dat, cu un simplu telefon am aflat că sunt la Viena și costă 4,16 euro flaconul. Doar v-am spus că nu-s vreo minunăție, că nu-mi picur Vertu în ochi, ci un banal colir cu o anumită compoziție! Vreau! – am zis. Azi de dimineață aveam pe birou punguța cu flaconul de câțiva mililitri. Am deschis și ce credeți că am constatat? Că nu era ambalajul pe care-l știam eu, al firmei italiene producătoare. Nici măcar nu scria ce trebuia să scrie pe flacon. Hmmm… germană nu știu… Dar uitându-mă mai bine, am constatat că țin în mână exact ce-mi trebuie. Doar că e preparat după rețetă! Stupoare! Cum, austriecii ăia se mai murdăresc să prepare ei medicamente după rețetă? Pun mâna pe telefon și sun. Păi, sigur, dacă n-au avut produsul italian, au văzut care e compoziția și l-au făcut în laboratorul farmaciei – mi s-a spus.

Oameni buni, noi în ce țară trăim? De ce la noi farmacistele (că farmaciști nu prea am văzut) au devenit niște vânzătoare cu studii superioare, specializate doar în produse medicale și cosmetice? Mai există laboratoare în care se prepară ceva? Ultima dată când am cumpărat un produs preparat în farmacie era pe vremea când Vlad era extrem de mic. Ce-am cumpărat? O cremă pentru eritem fesier, pentru care doctorița scrisese rețeta de preparare, iar farmacista a făcut-o. De-atunci… chiar n-am mai întâlnit altceva decât de-a gata. Doctorul recomandă denumirea comercială a produsului/medicamentului, farmacista îl vinde. Și exact ca vânzătoarea de la chioșcul de pâine din colțul străzii, îl pune în pungă, ți-l înmânează și doar încasează banii…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.