Dar interesanţi, valabili, rodnici sunt tocmai oamenii care se slujesc pe ei. Nu egoiştii. Cine se poate gândi la ei? Dar ( DOAR ) cei care nu-şi pierd timpul cu unul sau cu altul, ci cu ”sinele” acela care-i face pe oameni adevăraţi, tovarăşi adevăraţi, luptători adevăraţi.

Cred că este una mică greşeală, acolo unde am corectat eu. Părerea mea.
Si NU sunt deloc de acord cu Noica aici. E o filozofie de egoist chiar dacă afirmă contrariul.

Și eu cred că este o greșeală, am verificat de 15 ori… Dar așa era scris în carte (”Jurnal de idei”)…

Prea multe certitudini pe care nu le impartasesc (in acest text).

Eu am mers pe logică.

Cred ca textul in sine este o parodie.
Nu cunosc (nu pot asimila) pe cineva (din cei expusi) care in schimbul a ceea ce face, nu primeste nimic…adica altruist, dezinteresat…
Profesorul, politicianul si slujbasul…primesc bani, influenta…sunt platiti intr-o forma oarecare. Negustorul? La fel! Chiar mai mult.
“Fiecare amână ceva; amână o împlinire proprie pentru că i se pare de datoria lui să slujească pe altcineva.”
Da, nu la egoisti se refera ci la singuratici din convingere.
Deci, nu-i pentru familisti si mai ales parintii care suntem…
“Dar cei care nu-și pierd timpul cu unul sau cu altul”…hahaha, ma gandesc ca in cazul asta, avem ca politicieni numai oameni intregi!:))))

Categoric nu am acelasi inteles al altruismului cu dl. Noica.

Uite ca eu sunt altruist. Ia intreaba-l tu pe Victor (ca eu nu pot, m-a trimis la perete):
Nu vrea sa faca dintr-o miscare 20.000 de dolari ???
Munca putina, bani multi.

Altruism…
M-am dus repede la DEX, am crezut că n-am înţeles io sensul. L-am înţeles. Nu poate fi altruist cel care, prin chiar funcţia (cariera) pe care a ales-o, trebuie să se afle în slujba celorlalţi. Dacă ar face-o din altruism, nu şi-ar mai ridica leafa neam.
Nu eşti altruist dacă te-ai “făcut” politician, doctor, profesor, vânzător la aprozar… Eşti mânat, de cele mai multe ori înspre acele slujbe-cariere de cu totul altceva, în nici un caz de altruism. Să nu-i ridicăm la rang de sfinţi nici pe cei care, la un moment dat al vieţii, renunţă la ceva în favoarea altcuiva. Sigur, acel “ceva” la care au renunţat (sau conjunctura) nu i s-a părut bun pentru el.
Nu le place să fie în slujba celorlalţi, nu-şi aleagă o astfel de slujbă, carieră, ce-o fi. Şi nici să nu se laude cu asta, atâta vreme cât sunt plătiţi pentru ce fac, nu-i voluntariat.
Altruism, este (printre muuulte altele, nerenumerate!) atunci când întinzi o mână celui căzut la pământ, fără teama că te-ai putea murdări. La propriu! 😛

Eu cind va zic ca sunt altruist SUNT ! Am auzit ca are cineva nevoie de bani pentru Xanax.

http://www.websiteoutlook.com/www.ciutacu.ro

In sfarsit un text ca lumea ! Te-a dat afara Dna Isarescu ? 😉

Pai normal ca suntem pe jumatate, ca traim in colectivitate, interactionam cu vecinul: il ajutam sa repare Dacia, batem in teava aluia de sus, punem muraturi ca sa ne certam cu vecina de vizavi.

Da’ imi place definitia egoismului la tine: vointa de a trai.

Fiara.

Aham. Scrie bine Noica :))

Onorata curte, stimate domnite si stimati cavaleri
Despre ce vorbim noi in versurile urmatoare:

http://www.trilulilu.ro/mihaifanflorin/6dc01b4cb2b255

Despre altruism, datorie sau… blestem ? 🙂

Cavalere SuKaRit, ai cuvintul !
Imparate, pune-o imn de campanie !

Există și o teorie a minimei rezistențe.
Discutam și eu astăzi cu un prieten despre faptul că termenul de carieră și tot ce presupune cariera au dispărut din România. Poate din cauză că prea mulți parveniți răstoarnă ierarhia valorilor. Cum la noi nimic nu e bine delimitat toate plutind într-un amestec vâscos și eterogen, e greu să stabilești niște criterii fie ele și minimale de a te mișca eficient în lume. În lumea aceasta. Și poate și în alta.

” generosii…. cu idei generoase”..
Noica a uita de cei cu pareri multe 🙂

@ Gabriela: Eu nu m-as ataca atat despre “denaturarea din Romania”. Pe aici e foame. Deci, cand o sa rezolvam problema alimentatiei, mai discutam.

Pantazi.

PS: Iulica a cazut la datorie ! L-am invins ! Sa cante muzica !

Egoismul este tatal altruismului si ca urmare o autoritate. Orice autoritate ca sa existe are nevoie sa se nutreasca prin chiar odrasla lui, pe care a faurit-o in acest scop. Dependent fiind, va ramane pentru totdeauna incatusat, privat de o scara a valorilor, care-si profaneaza fiul prin prostitutie. De aceea Noica ii numeste pe oamenii egoisti, bland, oameni pe jumatate.