Se spune că există o lege a compensației. Când câștigi ceva, așa, peste noapte, trebuie să te aștepți să pierzi altceva. Poate similar ca dimensiune sau importanță. Se mai spune că atunci când ai noroc la bani, nu ai noroc în dragoste. Sau invers. Nu știu. Cert e că toate zicalele astea spun același lucru: nu le poți avea pe toate în același timp. Suma trebuie să fie cumva constantă… Se compensează unele pe altele: ceva în exces, ceva lipsă…

Și se mai spune că Dumnezeu are grijă de toate. Îți dă când e de dat, îți ia când e de luat. Vremea pentru dat și luat nu depinde de noi, ci de el. Nu noi stabilim. Azi m-am jucat cu o fetiță. Mică, e în primele clase la școală. Era veselă, gureșă, alerga zglobie. Primise de vreo oră ceea ce-și dorise cel mai mult: un cățel. Alb, pufos, cu ochișorii negri. Era fericită. De-a dreptul. Dar copilul nu știa că pierduse definitiv esențialul: propria mămică. Și nu știa că ziua în care ea era atât de fericită era, de fapt, ziua care are să-i schimbe toată viața. Că era, de fapt, ziua cea mai neagră…

Relativi…  Suntem atât de relativi…


Haris Alexiou -To Tango Tis Nefelis

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară