Să ne-nțelegem. Nu discut dacă e bine sau nu. Nu le condamn pe cele care o practică. M-a frapat, în raportul cu pretenții academice care analizează probleme globale ale societății românești, faptul că se discută nu despre fenomenul prostituției în globalitatea lui, ci doar prostituția stradală este demnă de interesul înaltelor fețe universitare care au lucrat la acest raport. Părerea mea este cu totul alta. Sexul comercial este suficient de amplu și în afara străzii, astfel încât să fie considerat parte din fenomenul care chiar reprezintă o mare problemă pentru societate și, mai ales, pentru evoluția ei. Gândiți-vă numai ce impact are în timp… O societate bolnavă de impostură. Măcar pentru atât și tot trebuia inclus în raport! Sau mediul academic consideră că, dacă nu vorbește el despre propriile-i probleme (note mari la examene sau promovare, ascensiune universitară, titluri științifice – toate ca urmare a favorurilor sexuale!), acestea nu se văd sau chiar nu există?!

Am citit și eu azi. Sincer, nu m-a surprins. Nu mi-a plăcut, însă, modul în care a fost făcută argumentația din raport. Cam trasă de păr, după părerea mea. Ca atunci când nu faci o demonstrație și ajungi la concluzie, ci ai deja concluzia și te strofoci să improvizezi argumentația, că demonstrație nu-i.

Mie mi se pare că vine destul de târziu propunerea asta. Dacă suntem sinceri cu noi, recunoaștem că prostituția s-a întins ca o râie. Acum, nu toate prestatoarele încasează bani. Sunt unele care încasează altceva: favoruri, beneficii materiale (case, mașini, bijuterii) etc. Prostituția se practică de la vârste fragede. În general, începând de pe 16-17 ani. Eleva, dar eu cred că nu într-un număr atât de mare…  În mediile studențești, mi-e teamă că fenomenul este mult mai mare. Dacă înainte toată lumea știa că studentele sunt destul de libertine (Hehe! Conform legendei, bila aia de pe clădirea ASE-ului e tot acolo!) – și nu le-nvinuia nimeni! Până la urmă, tinerețea e perioada în care se experimentează! – acum ”iubirile” se consumă pe bani (doar am văzut exemplul crimei comisă de studenta din Timișoara), pe avantaje (trecut examene, note mari la examene etc) și câte și mai câte. Schimb direct. Fiecare oferă ce-și dorește partenerul de negociere. La fel de bine, există o categorie a studentelor (aici intervine și faptul că a crescut extrem de mare numărul sudenților în România și simplul fapt că ești student nu mai presupune nimic: nici că știi ceva, nici că te interesează să înveți… Nimic!) care au nevoie de bani pentru chirie, de bani pentru taxe la școală, de bani pentru haine, de bani pentru cosmetice… Și pentru asta aleg să fie ”întreținute” de un om potent financiar, cu familie și copii – cum auzeam ieri dimineață la radio. Și asta e tot prostituție, chiar dacă toată lumea se ferește să-i spună pe nume.

Mi-e teamă că legalizarea prostituției nu va cuprinde și practicantele pe care tocmai le-am numit. Ci se va limita la aducerea în legalitate a ceea ce se întâmplă în saloanele de masaj erotic, a bordelurilor acum clandestine, a fetelor de pe centură și, poate, a fetelor care prestează în baruri/cluburi de noapte și în hoteluri. Deși mă-ndoiesc…

Cele ”intelectuale” vor rămâne la fel: nefiscalizate, cum s-ar zice… Și, credeți-mă, dacă vă apropiați de mediile studențești actuale, nu aveți cum să nu vedeți… Dar ce mai contează? Vor avea diplome de absolvente de studii superioare și, poate, cineva, va păți la fel ca mine, anul trecut. După o îndelungă perioadă de recrutare pentru un post, punându-mi mâinile-n cap la vederea pregătirii sub orice critică a candidaților, am găsit o fată mai fâșneață, proaspătă absolventă de facultate. Mai dezghețată. Ei, bine, când a trebuit să-și facă dosarul de angajare, verdictul medical a fost negru pe alb: avea sifilis!

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.