Ierusalim | Mana Ciutacu

Ierusalim // 31 August 2009

Am urcat spre cetatea Ierusalimului cu autocarul, pe lângă zidurile vechi, construite de turci. (Dacă greșesc, vă rog să mă corectați. Eu așa am reținut…)

$\"ZidulCetatii\"$

Sunt mai multe intrări în cetate, dar numai una e zidită. Poarta de Aur – cum spuneam anterior.

$\"AltaPoarta\"$

Urcăm pe jos niște trepte – destul de multe – și în stânga noastră se deschide o arteră comercială cu magazine elegante.

$\"ArteraComerciala\"$

N-avem timp de shopping, intrăm în cetate prin poarta Jaffa.

$\"Poarta$

Toate clădirile din cetate sunt placate cu piatră. Străduțe înguste, pline de pitoresc. Peste garduri, rodii încărcați cu fructe și măslini.

$\"InCetate\"$

$\"ViataInCetate\"$

Mâncăm în cartierul creștin, apoi mergem către Biserica Sfântului Mormânt. Construită de cruciați în 1149, după ce au cucerit Ierusalimul, actuala biserică adăpostește sub același acoperiș mormântul lui Isus și locul unde a fost răstignit. Ruth ne spune că vizităm ultmele cinci ”stațiuni”/puncte ale Căii Crucii. Trecem de ușa/poarta mare și grea din lemn, care de 700 de ani este păzită de urmașii aceleiași familii de arabi. Din tată-n fiu, cheile bisericii sunt la ei.

$\"Usa\"$

$\"Intrarea\"$

În dreapta, urcăm pe o scară îngustă, din piatră, ne duce la Capela Despuierii (Popasul 10, spune Ruth). Popasul 11 – Isus răstignit pe cruce. Distanțele sunt mici și nici nu e foarte aglomerat. Surprinzător…Ajungem la locul unde Isus a murit pe cruce (Popasul 12), marcat de o biserică grecească. În fața altarului sunt doi stâlpi de susținere și un disc de argint – locul unde a stat Crucea. Discurile negre din stânga și dreapta altarului se spune că sunt locurile în care au fost crucile celor doi tâlhari care au fost răstigniți odată cu Cristos.

$\"MaicaDomnului\"$

$\"LangaVarfulGolgotei\"$

De aici, trupul lui Isus a fost coborât și așezat pe Piatra Ungerii – locul unde l-a primit Maria, mama sa. Trupul lui a fost uns cu un amestec de smirnă, aloe și uleiuri pentru a-l pregăti de înmormântare. Piatra Ungerii este înconjurată de o mulțime de oameni. Unii pun șervețele care să absoarbă mirul care se spune că izvorăște din piatră, alții își sfințesc suvenirurile cumpărate prin simpla așezare a acestora pe piatră.

$\"PiatraUngerii\"$

$\"Mir\"$

Sfantul Mormânt este cel mai sfânt loc al creștinătății. În Biblie se spune că, inițial, mormântul s-a aflat într-o grotă. În jurul acesteia, s-a construit Rotonda. Dacă până aici ne-am mișcat lejer, de data asta, ca să intrăm, este nevoie să stăm la coadă. Dar Ruth e optimistă – aveți noroc, nu stați mai mult de o jumătate de oră, ne spune. Înainte de a ne așeza cuminței la rând, fac ritualul: aprind cele 33 de lumânări de la flacăra din stânga și le sting într-unul din conurile speciale. Și păstrez lumânările pe care le aduc acasă.

$\"33DeLumanari\"$

$\"LumanariStinse\"$

Cu puțin înainte să ajungem să intrăm, fumul de tămâie/smirnă? ajunge până la noi. Imediat, un călugăr franciscan se postează în apropiere și gardienii ne spun că, în următoarele 10 minute, este slujbă de sfințire și trebuie să așteptăm.

$\"PregatireaPentruSlujba\"$

Cortegiul de preoți catolici (mă înșel? Nu știu…) apare. E impresionant. Toată lumea rămâne nemișcată. Doar blitzurile aparatelor foto tulbură atmosfera.

$\"IncepeSlujba\"$

Preoții slujesc apoi se retrag în ordine. Un soi de formație, probabil cu ierarhie bine stabilită. Corul din biserica de alături se oprește și reușim să intrăm.

$\"Slujba\"$

Spre surpriza noastră, călugărul-gardian nu ne bate în perete, să ne atenționeze că gata, mai sunt și alții care așteaptă. Prima încîpere din mormânt este Capela Îngerului, unde Maria Magdalena, în prima duminică de după răstignire, când a venit la mormânt, a văzut un înger în haine albe care stătea pe o piatră. Și a mai văzut că trupul lui Isus nu mai era acolo.

$\"Intrarea1\"$

Cea de-a doua încăpere este la fel de mică și adăpostește mormântul. Aici, în acest loc, se spune că lumina învierii se aprinde singură în noaptea de Paște și că în primele momente flacăra nu arde iar preoții o țin în palme și aprind lumânările…

$\"MormantulSfant1\"$

$\"MormantulSfant\"$

Ieșim cu spatele, ne închinăm și plecăm. Ciudat, dar cu toată sensibilitatea mea la mirosuri, în cida fumului de lumânări, în ciuda mirosului puternic de tâmâie și mir (de nard), nu mi se face rău. Mă mir și eu… Sunt doar obosită, dar mă țin picioarele. Chiar și pentru colindat un pic prin cartierul arăbesc și prin cel evreiesc din cetate, în drumul nostru spre Zidul Plângerii. Ruth ține morțiș să ne arate un mozaic foarte vechi cu harta cetății și să ne povestească istoria lui.

$\"Vestigii\"$

$\"HartaInMozaic\"$

Vedem o presă de măsline și un candelabru cu 7 brațe…

$\"SfesnicCu7Brate\"$

$\"PresaDeMasline\"$

… chiar înainte să coborâm la Zidul Plângerii.

$\"ZidulPlangeriiVazutDeSus\"$

Pregătim bilețelele și ne facem loc prin mulțime. Ne reculegem (citesc că la fix o săptămână după ce-am fost acolo, Madonna s-a recules timp de o oră… La mine n-a durat atât, dar erau o mulțime de femei care stăteau pe niște scaune, în fața Zidului, și citeau din niște cărți, bolborosind ceva…

$\"ZidulPlangerii1\"$

$\"ZidulPlangerii\"$

$\"Biletele\"$

Mă străduiesc să pun bilețelele cu dorințe, dar crăpăturile din zid sunt atât de pline și o mulțime de hârtiuțe sunt căzute la baza zidului… Nesperat, găsesc un spațiu primitor. Și de aici plec tot cu spatele, cum face toată lumea. Rămân cu fața spre zid până destul de departe. Am văzut și asta, e aproape 4 p.m. și urmează să mergem la Marea Moartă. Ziua e abia la jumate.

[Update]: Constat că mi-a rămas o poză. Piatra numită Buricul Pământului. Pe care am atins-o, pe rând. Nu mă-ntrebați ce-i cu ea sau unde anume e plasată, că nu mai știu…

$\"BuriculPamantului\"$