Mai întâi, daţi-mi timp să-mi alung din minte imaginea omului înfometat, hrănindu-se din tomberoane… 🙁
Şi-apoi, poate că voi reuşi să vorbesc despre tomberoanele virtuale. (Pe care, mărturisesc, nu le scormonesc ioc. Nu-s chiar atât de “flămând”. 😛 )

O frumuseţe de problemă! Am la ce să mă gîndesc în drum spre aeroport şi în avion :))
Deocamdată îţi mai sugerez o categorie – cei care au sau nu foarte mulţi bani, dar mănîncă rareori în oraş şi n-ar cumpăra cartofi preprăjiţi nici sub ameninţarea pistolului, în schimb au o menajeră care găteşte foarte bine.
La comparaţia cu blogging-ul mai meditez.

Lucia, sunt atât de puțini cei care au o menajeră… (Eu nu am, spre exemplu!) Drum bun și să ajungi cu bine! 🙂

Doamna in realitatea de zi cu zi gunoiul tre aruncat,in realitatea virtuala nu te obliga nimeni sa ti arunci privirile prin diferite menajerii.Daca vrei sa te uiti tre sa fii constient ca mai dai si de gunoaie de categoria a-3 a,nu numai de a ntaia,asta e ,mai ales cand iti asumi un blog public pe care nu ,il citeste toata lumea.Ca doar n or fi toti numai telectuali (vorba lu raposata ).Dar pana la urma tot raul spre bine ,atata timp cat citeste toata lumea subiectul,restul e vrajeala sau hai sa va arat cate stiu eu si ce frumos scriu(nu ete cazul dumneavoastra)pen ca dumneavoastra aveti si suflet si talent si nici nu scriati cu rautate (pen ca probabil nu aveti puterea sa o faceti si probabil din cauza asta nici nu aveti dusmani virtuali personali) Dar una peste alta nu prea am inteles rostul acestui subiect,va coborati oare la nivelul tuturor neavenitilor care nimeresc si ei din intamplare acest blog ,si nu prea stiu saracii de unde sa l apuce? ???A da este pentru toata lume,e public !

Gunoiul are un rol foarte important in viata noastra. Sa ne gandim cum ar fi sa traim fara sa ducem gunoiul (!!) si sa traim inconjurati de munti de gunoaie, cum traiesc acele cazuri patologice de marginali.

Despre cuplurile care se cearta si apoi parca se apropie mai mult eu spun chiar “au dus gunoiul”, cearta ar putea avea si rolul asta, al eliminarii dejectiilor dintre oameni… Dar asta e alta poveste.

Blogurile…Mai degraba comentatorii anonimi compun gunoiul, si nu cel curativ despre care vorbeam mai sus, ci cel in sens peiorativ.

@Cristi, nu am, iar comentariile malițioase și înjurăturile merg direct în spam :)) Că avem, avem!
@Mădălina: ți-am dat o idee pentru o nouă lucrare? 🙂

…aaaa…inca ma gandesc la noua tema. Cred ca tot de la un film imi va veni ideea. Ori de la un raft incomplet pe un subiect, cum am patit la aceea cu hotelul.

Tot dintr-o carte citită mai demult , mi-amintesc teoria unui personaj : omul necăjit se cunoaşte după cît gunoi aruncă. Dacă e foarte supărat, aruncă mult gunoi, toată mîncarea pe care n-o poate înghiţi de supărare, dacă e vesel, aruncă şi bune şi rele, aşa, de bucurie că i-a fătat pisica.
Vorba dnei Verona, ai deschis un subiect al naibii de interesant !

Matilda, eu sunt veselă de obicei și nici pe-acasă nu prea stau, să produc gunoi menajer. Dar din când în cand (de câteva ori pe an, mai exact), mă apucă așa… câte-un aruncat general de prin casă :)) Iau dulapurile la rând și fac loc! Uite, ăsta e un subiect pe care încerc să-l dezvolt de luni de zile :)) Poate mă mobilizez…

Succes ! şi eu vreau să fac treaba asta, o repet trimestrial, mereu am lucruri pe care nu le mai folosesc, fără ca ele să poarte vreo vină. Noroc că am cui să le dau, mulţi oameni au nevoie de cîte ceva. Mai ales pentru jucării şi lucruri bune care le rămîn mici nepoţilor am găsit un internat cu copii hipoacuzici pe care părinţii îi vizitează o dată pe an, chiar am iniţiat o colectă la toţi colegii de clasă ai nepoatei şi toată lumea a fost fericită. Despre astfel de “gunoi” ar trebui să scriem, poate mai citesc şi alţii…

Asta am făcut și ultima dată… Dar nu-mi place să povestesc unde/când/cum/cine a mai pus umărul și pentru cine. Important e că au fost folositoare 🙂