… transmite un reporter, în direct, la TV, de pe malul Mării Negre. N-am mai fost de câțiva ani la marea noastră. Dar eu nu țin minte vreo apă excelentă acolo, ci una tulbure de nu vezi nisipul de pe fund, murdară, uneori cu pete de păcură/ulei, căci România este țara care permite spălarea petrolierelor în apele sale (așa am auzit, nu bag mâna-n foc!),  plină de alge, neagră-verzui, mai rar albastră… Și, peste toate, destul de rece – pentru gustul meu-, chiar și în vârf de sezon. Nu pot să uit cum mi se făcea pielea de găină la fiecare intrare în apă. Nu pot să uit cât strângeam din dinți, involuntar, până ce îmi trecea apa până peste anume părți ale corpului.

Pentru mine, apa nu e excelentă în Marea Neagră. Excelent înseamnă altceva: să intru fără să mă zgribulesc, să văd nisipul de pe fundul mării, să nu fie alge, nici meduze și, mai ales, să fie albastră. Sau turcoaz. Diverse nuanțe. Cum vedeți…

Și nu mă extind cu discuția și asupra plajei. Vorbesc doar despre apă și-atât.

\"Turcoaz\"

\"ciu\"

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.