Eu am pretenţii de 7*7*7*7

7 ani de acasă
7 ani în oraş
7 ani de facultate
7 metri cubi de carte citită

12 feet e mai aproape de 4 metri 🙂
E una din acele teorii care sună bine, dar nu înseamnă mare lucru, după părerea mea. Personal, aş începe cu cuvintele. În niciun caz nu mi-ar plăcea să ajungă la mai puţin de un metru de mine o persoană pe care n-am auzit-o vorbind! În afară de acele ocazii mondene în care mi se face cunoştinţă cu cineva… dar atunci nu se spune mai mult decît numele, de obicei mormăit neinteligibil.

Nu judec omul de la distanţă. Nici nu ştiţi ce surpriză-ţi poate face.
(Sau ştiţi? 😛 )
Modul în care îţi întinde mâna, tăria strângerii, claritatea cu care-şi rosteşte numele… Este un punct de plecare pentru mine. 🙂

Nu cred in teoria asta! Nu trag concluzii asa pe rapid! Sunt de parere ca tre sa lasi omu’ sa intre in atmosfera, sa se relaxeze un pic si apoi il omori sau cruti ! 😛

Sukarit: thumb up 🙂

Am vazut detaliul de ceva timp si m-am gandit daca trebuie sau nu. Se supara daca nu? Posibil… Chiar daca e oarecum tarziu, o spun: multumesc. Nu ti se face de multe ori in viata onor de acest calibru.

Paul: nu se supără. Ssst! 😀

În 12 cuvinte, n-am terminat nici introducerea! La mine, dezvoltarea-i lentă…

Ană, vino mai aproape! Sssst! 😀

Eu traduc altfel teoria asta: oamenii te judecă înainte de a te cunoaște (de a încerca măcar să te cunoască!) și mult înainte de a ști cum și ce gândești…

Daca ar fi asa de simplu…si viata ar fi la fel de simpla 🙂
ps. la 12 inches…la ce mai trebuie cele 12 cuvinte??? 😛