Poftă de o carte // 29 June 2009
Am fost zilele trecute la Bookfest și mi-am cumpărat o grămadă de cărți. Aproape un raft de bibliotecă. Majoritatea, cărți de specialitate. Bine, și câteva altfel. Dar niciun roman, nicio carte ușurică, pentru vacanță. Ieri, însă, nu știu în urma căror gânduri, mi-am amintit de ”Pescărușul Jonathan Livingstone”. Și mi-am dorit să recitesc. Am căutat cartea în bibliotecă și etc. Nu mă întrebați de ce am avut pornirea să recitesc cartea asta, că nu știu să vă spun. A fost așa… ca atunci când îți e poftă să mănânci ceva. Probabil pofticioșii știu mai bine cum e. Eu nu-s pofticioasă la mâncare, mănânc doar când chiar mi-e foame, altfel nu. Dar îmi imaginez că așa trebuie să fie. Să simți că se termină pământul dacă n-ai mâncat căpșune în mijlocul iernii sau mai știu eu ce. Atunci, nu altădată. Căci, altfel, te prăbușești. Interesante mai sunt mecanismele creierului nostru…
De câte ori recitesc o carte, mi se pare alta. Înțeleg mai mult decât data anterioară sau, poate, înțeleg altfel. Așa și cu Pescărușul… Țineam minte că e o parabolă superbă, în care, poate, unii dintre noi, citind, sunt chiar el, Jonathan. Nu toți, căci ”pentru cei mai mulți dintre pescăruși, nu zborul contează, ci hrana”. Țineam minte încercările lui Jon de a-și perfecționa zborul, învățând singur, căzând, devenind, uneori, un ghem de pene și sânge, renunțănd temporar și luând-o iarăși de la capăt, mereu între dilema ”sunt un pescăruș ca oricare alt pescăruș și voi zbura ca un pescăruș de rând” și constatarea că poate zbura pe întuneric, deși ”pescărușii nu zboară niciodată prin întuneric!”
Dar despre cum ajunge Jonathan să înțeleagă lucrurile simple, precum ”cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe” și despre efortul său pe drumul perfecțiunii, despre singurătatea lui, vă las să citiți singuri. V-am spus, este o parabolă superbă! Nu vă ia mult, sunt numai 16 pagini și nu vă trimit să cumpărați cartea. Ci vă rog s-o citiți online, aici, pe scribd.
Și, poate, la sfârșitul lecturii, pescărușul din voi va zâmbi ușor, în colțul gurii, gândului că viața înseamnă mai mult decât hrană, lupte și putere în Stol!
