Viața în înalta societate // 11 April 2009
Nu-mi plac mondenitățile. Particip rar la astfel de evenimente. Dar, de-a lungul anilor, am cunoscut tot felul de oameni: bogați din Top 300, fețe notorii, pe care le vedem toată ziua la TV sau în revistele glossy, chiar și politicieni, personaje care mai de care. Nu știu dacă asta e înalta societate. Sigur nu e ”elita”, după criteriile mele. Dar marea majoritate o consideră ”înalta societate”.
De-a lungul anilor, m-am apropiat de unii dintre acești oameni. Pe alții îi simpatizez, alții îmi sunt indiferenți. Cu unii mă salut, cu alții nu. Eu nu fac parte din lumea lor. Sunt un om obișnuit, necelebru și nebogat. Și nepolitician. Sunt un intrus. Sau un observator. Lumea asta a lor este una al naibii de obișnuită. (O vezi la petreceri – să denumesc generic evenimentele în care se adună mai mulți, indiferent de ocazie). Este exact ca și a celor din neînalta societate. Și ei au copii la grădiniță sau la școală, și ei mănâncă fix cum mănâncă și ceilalți. Și ei beau șpriț și ascultă fix melodiile la modă. Spun bancuri și râd copios. (Diferența se face abia când ne uităm la piramida lui Maslow: ce nevoi încearcă să-și acopere). Dar dincolo de asta, sunt la fel. Iar femeile… Hehe! La fel le comentează pe celelalte (”Uită-te la aia, are fusta mai scurtă decât chiloții!”), la fel discută despre copii și școli și oja de pe unghii și haine. (Aici doar brandurile diferă). Și lor le vine să se descalțe că li s-au umflat picioarele pe tocuri, după o noapte de petrecere. Și pe domnii lor îi strâng pantofii. Iar cravatele dispar ca prin minune după primele pahare cu vin. Și sacourile atârnă pe spătarele scaunelor. Și – nu știu cum! -, dar toți vor mâncare cât mai românească. Pe platouri se termină întâi slănina și ceapa, iar sarmalele și ceafa la grătar sunt extrem de apreciate. Dacă în deschidere cântă o orchestră de cameră, toți se întreabă cât o mai ține ”distracția”. Lumea asta se comportă extrem de natural și nediferit de lumea din neînalta societate. Atunci când nu se amestecă cele două lumi. Ei între ei sunt oameni obișnuiți. Îngrozitor de banali.
Fițele, aerele și figurile apar abia când cele două lumi sunt mixate în același cadru.
