Welcome to Asia! // 14 March 2009
Freastra e larg deschisa. Se aud tipete de pescarusi. In fata mea, cateva insule. Doua, trei… Mii de ambarcatiuni stau aliniate la chei. Da, sunt in Fenerbahce. Nu-mi beau cafeaua pe malul Bosforului, asa cum gresit spuneam intr-un comentariu, ci pe malul Marii Marmara. Pe malul Bosforului o sa o beau ceva mai tarziu, dupa ce o sa trecem, in Europa, cu vaporul. Dar, intre timp, mi-a promis Gulden ca la ora 10 o sa faca o cafea adevarata, turceasca. Astept… Cine-i Gulden? Prietena mea care traieste la Istanbul si care ieri a avut grija de noi. Si care o sa aiba grija in continuare.
Impresii de calatorie? Multe, diverse. Ce mi-a palcut in mod deosebit? Pescarii care stau cu sutele, unul langa altul, pe pod. Si piata de peste. Si turnurile moscheilor. Si eleganta orasului din partea asiatica. Si geamurile mari ale caselor. Si miile de restaurante si cafenele. Din cate am vazut, Istanbulul e un oras superb. Pentru ca abia azi incepem sa vizitam, va voi povesti pe rand. Deocamdata am fost pe o strada imensa, pe care, pe kilometri intregi, pe stanga si pe dreapta, sunt numai magazine de firma, cafenele si restaurante. In Fenerbahce, da. Iar Fenerbahce e cel mai select cartier al Istanbulului. Un soi de Primaverii bucurestean. Am facut si ceva shopping, dar nu asta e scopul calatoriei noastre. Ci odihna si relaxarea. Iesirea dintr-o lume nervoasa si innebunita.
E soare, se aud pescarusii si marea e sub geamurile larg deschise. Prin fereastra mare din spate vad cladiri de lux, multe si aglomerate. Pe soseaua de pe faleza mai trece din cand in cand cate o masina. In micul golf din portul de yachturi incep sa se auda motoarele. Sunt aici, m-am rupt de nebunia bucuresteana si sunt calma, relaxata si zambitoare. Chiar daca e inainte de 8 dimineata. Azi am treaba, multa treaba. Piscina, trecere cu vaporul in Europa, de vizitat toate obiectivele turistice de pe malul ala, inclusiv bazarul. Inclusiv straduta veche de peste 600 de ani, cea numai cu condimente, despre care mi-a povestit Gulden. Si de mancat o inghetata speciala, cum numai aici se face. Ma scuzati, nu mai stiu cum ii zice, dar o sa aflu. Cert e ca ea mi-a zis ca, dupa ce mananci inghetata asta, la oricare alta pe care o vei manca ulterior, te vei intreba: Asta-i inghetata? Ei, bine, sunt curioasa si astept. Cum astept si cafeaua turceasca.
Buna dimineata!
PS – Vlad a fost mai harnic decat mine si a scris aseara, cand eu am dormit un pic, ca sa pot sa rezist apoi pana tarziu, la restaurantul de pe malul marii la care am mancat. Ah, si scuze pentru diacritice, caci imi lipsesc pe calculatorul asta. Dar v-oti descurca voi cu cititul.
[Later edit]: Aici au inflorit zarzarii si caisii. E ciudat sa-i vezi asa, alb-roz, printre palmierii impachetati de iarna si printre milioanele de stegulete electorale pentru alegerile de la sfarsitul lunii… 🙂
Si da, m-am trezit dis-de -dimineata, cum spune Vlad. Nu pentru ca m-as fi saturat de somn, ci pentru ca am auzit rugaciunea muezinului de la moscheea din apropiere.
