Nu știu voi ce-nțelegeți. Dar la mine e clar. Întotdeauna mi-am dorit asta. Să fiu undeva, la munte. Să ajung în Ajun. Să stau într-o casă caldă și primitoare. Să nu fie nebunia din oraș. Să nu aud zgomotul mașinilor. Și să ningă. Nu contează că ieri am condus sute de kilometri. Când am plecat din București, era soare. Nici urmă de sărbătoare. O zi ca oricare alta. După ore de condus, când mai aveam puțin până la destinație, au apărut  deodată fulgii… Începeam să intrăm în atmosfera de iarnă. Pentru că aici, departe, e iarnă. Bradul e împodobit, a venit și Moșul, au venit și colindătorii…

\"BradulDinTavan\"

Nu știu voi ce-nțelegeți, dar eu asta mi-am dorit. Spre miezul nopții, să merg cu mașina prin satele de munte, pe o șosea care curge pe lângă un râu, sau cu un râu care curge pe lângă o șosea. Să văd case – mai mult mai mai puțin modeste – împodobite cu luminițe (și credeți-mă, niciunde în țara asta n-am văzut atât de multe luminițe ca aici!), cu perdele de luminițe în geamuri, cordoane de luminițe pe contururi, să văd că la biserică sunt slujbe până noaptea târziu, să văd bisericile pline, cu oameni stând până și-n ușă… Și eu să fiu într-o mașină care alunecă pe șosea, printre toate minunățiile astea, iar fulgii mari și deși să năvălească în parbriz… Și peste toate satele și văile să fie liniște… Cumva, de poveste… cum discutam cu Adi, în miezul nopții…

\"Cabana\"

Nu știu voi ce-nțelegeți, dar eu asta mi-am dorit. Un Crăciun liniștit, tihnit și cu zăpadă… Să fiu într-o cabană, să ardă lemnele în șemineu, în spatele meu, iar eu să mă uit, fără nici un orizont, printr-o fereastră, când ninge… Prin fereastra asta…

\"OFereasta\"

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: Agățați pe hartă,De sub tiară