E anotimpul meu preferat. Pentru că sunt născută în perioada asta. Şi pentru că sunt foarte friguroasă. Şi pentru că îmi place lumina. Multă. Îmi plac camerele cu ferestre imense, însorite. Cred că am mai spus asta, dar m-am născut într-o ţară greşită. Cu prea multă iarnă. Cu prea mult frig. Şi cu prea puţin soare. (Şi, fie vorba-ntre noi, mult prea cenuşie!)

Anul ăsta nu prea mi-am dat seama că s-au schimbat anotimpurile şi s-a făcut vară pe-afară. Plec dimineaţa, când încă nu e cald, şi mă-ntorc seara, când nici nu-mi mai dau seama cum e afară. În birou stau cu ochii aţintiţi în monitor, nu pe geam. Chiar dacă am ferestre mari, pe tot peretele. Şi mai am, tot timpul, după mine, un pulover. Sau sacoul. Că aerul condiţionat mă cam obligă…

Mai văd seara, din maşină, oamenii mâncând îngheţată, pe stradă. Sau cărând câte-un pepene imens. Semn că e de-a dreptul vară. Dar la 18 grade, cât fac eu în maşină, nu se simte aşa. În general, simt că e vară abia odată cu începutul concediului. Chiar dacă e în septembrie şi nu e vara noastră, ci a altora… mai mediteraneeni…

Anul ăsta vara mea începe în curând. Şi durează cât nu mi s-a întâmplat vreodată. Mai mult chiar decât mi-am imaginat. Trei săptămâni. Cu tot ce înseamnă asta pentru mine: mare, piscine, soare mult, cer albastru. Şi linişte. Şi cărţi citite pe şezlong.

Trei săptămâni…. Vă daţi seama câte bagaje am de făcut pentru atâta vară?

\"La

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.