Sorry, there are no polls available at the moment.

Căutând în arhiva mea de cursuri (că am făcut – şi eu – ceva training până acum) cu un scop bine definit, am găsit suportul de curs pentru Relaţii interpersonale. Nu asta căutam, aveam nevoie de cu totul altceva, dar n-am putut să nu rasfoiesc. În cele ce urmează, eu sunt doar dactilografă. Nu-mi aparţine nicio literă, dar e interesant ce scrie. (Ştiu, sunt îndoctrinată şi corporatistă! Mi s-a mai spus…) Vă invit să aruncaţi o privire. Sau mai multe.

Dacă am defini (în stil american!) poziţia OK ca însemnând a se simţi bine în propria piele, a fi independenţi, concilianţi, poziţia non-OK va fi, deci, a celui care se va simţi învins, timorat şi nu la înălţimea situaţiei.

Avem, deci, în raporturile noastre cu ceilalţi, patru posibile relaţii:

Eu sunt OK – Tu eşti OK: Este poziţia învingătorilor – eu pot să mă simt bine fără a nega celui de lângă mine acelaşi drept. Este poziţia care permite relaţiile productive, realizarea obiectivelor comune, cooperarea, sinergia.

Eu nu sunt OK – Tu eşti OK: Este poziţia supusă, a celui care simte nevoia să se agaţe de alţii şi care are nevoie de cineva care să-i spună ce să facă. Participarea sa la jocuri este exclusiv în rolul de Victimă.

Eu sunt OK – Tu nu eşti OK: Este poziţia arogantă – eu am întotdeauna dreptate, dacă ceva merge rău este întotdeauna vina altuia. Obiectivul tranzacţiilor este minimalizarea interlocutorului. Poziţia este extrem de răspândită printre birocraţi şi nenumăraţii mici dictatori pe care îi întâlnim în fiecare zi în marile şi micile organizaţii. Participarea la jocuri poate fi în rol de Persecutor sau de Salvator.

Eu nu sunt OK – Tu nu eşti OK: Este poziţia pasivă. Nu merită să te implici, nu se poate avea încredere în nimeni. Sentimentul care predomină este indiferenţa, activitatea este slabă. Şi aici, poziţia este aceea de Victimă.

Un ultim lucru: poziţia OK este un mod de a se autopercepe şi are prea puţină legătură cu ceea ce se întâmplă în realitate. Având în vedere, deci, că depinde aproape numai de noi, de ce să nu încercăm?

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.