Am citit asta și m-am minunat. Mă scuzați, cred că sunt din altă lume. În lumea mea, shoppingul înseamnă să-ți faci cumpărăturile prin puterile tale. Nu prin ale sponsorului generos.
Mă gândesc că sunt o grămadă de duduci cărora nu le-ajung banii de pâine și vor și-un ruj, și o hăinuță, și un rimel sau vreun gablonț. Și-atunci se vând pentru a putea cumpăra. Cu cele cumpărate, se fac mai atractive. Lanțul continuă. Un alt sponsor, altă sesiune de shopping. Într-un timp oarecare, căci nimeni nu este păsuit de îmbătrânire. Nu-i chiar troc, că ele însele își aleg prada. E atâta ipocrizie în aparența asta de om cu job și cu niște venituri! Mă uimește că nu doar ele sunt shopperițe înrăite, ci și ei! Și lor le trebuie cauciucuri la mașină, și ei au nevoie de vreun gadget!
Citind toate astea, mă întreb de ce naiba nu se legalizează prostituția pentru ambele sexe?! Dacă nu pentru creșterea încasărilor la bugetul de stat, măcar pentru a nu ajunge să fim confuzi în ce privește semnificația cuvintelor din dicționar!
O fi treaba Academiei Române să inițieze legea?

[Update]: Ieri, 22 februarie 2011, Comisia juridică a Senatului a respins, cu unanimiate de voturi, proiectul de lege privind legalizarea prostituției.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: De sub tiară