E o nebunie. Lumea se înghesuie să-i fie recunoscute meritele. De parcă, fără recunoaștere din partea celorlalți, n-ar putea trăi. Dar ăsta-i Maslow. Cu piramida lui cu tot. Cu stima, recunoașterea  și nevoia de a fi primită de la alții. Căci, de multe ori, stima de sine e zero. Și se încearcă sau chiar forțează stima altora pentru lucruri închipuite. Să compenseze stima de sine zero. Și pentru asta vedem diplome peste diplome, premii de doi lei, cățărarea ca maimuțele pentru o poziție cotată ca aparținând unui strat social aspirațional, împăunări peste împăunări, medalii peste medalii. Hârtii, tinichele goale și șefii.

Nu vorbim aici despre performanță – în sport, în artă, în alte domenii cu rezultate palpabile. Ci despre medaliile de stofă. Alea desenate pe țesătura uniformei de luptător întru parvenire.