În dreptul Guineei-Bissau, în ocean, este conglomeratul de 88 de insule, numit Arhipelagul Bijagos. Sau Arhipelagul Bissau, pe limba noastră. Vorbim despre Coasta de Vest a Africii, undeva între Tropicul Racului și Ecuator. Nu toate insulele sunt mari, ci doar vreo 20. Restul, micuțe. Câteva locuite, multe nu. În sudul arhipelagului se află Rezervația Biosferei UNESCO. Plin de fauna și floră, cu ape curgătoare, ochiuri de apă, ocean și plaje de nisip alb, cu așezări nelocuite permanent, cu palmieri, păduri de mangrove și vegetație specifică savanei, este o atracție turistică pentru cei care vor altceva decât turism comercial, cel pentru comozi. Fauna este deosebită: broaște țestoase uriașe, șerpi (ca în toată zona) și o specie de crocodili, hipopotami de apă sărată. Și mii de păsări, maimuțe și fluturi.

Locuitorii insulelor, circa 27 de mii, sunt urmașii tribului bijagos și trăiesc aici în armonie cu natura. Nu vor să fie deranjați, le place așa și vorbesc ”limba atlantică” – bijago. Aici, natura a rămas aproape intactă. Portughezii nu au reușit să îi cucerească pe războinicii bijagos, chiar dacă, pe continent, pe cei din actuala Guinee Bissau, de care aparține arhipelagul, rezolvaseră asta încă din secolul 16. Poate asta este și explicația pentru care natura a fost conservată: oamenii din Europa și tehnologia n-au avut acces. Abia în 1936 s-a reușit o integrare parțială a arhipelagului în Guineea Portugheză.

Noi am zburat la joasă altitudine, 400-800 de metri, deasupra insulelor, să le putem vedea. Ape curgătoare, câteva sate și mult verde. În jur, oceanul. Deasupra, norii, cerul și soarele. Cum vedeți în poze. Un filmuleț despre ce înseamnă, de la nivelul solului, urmăriți aici.