Le-am descoperit într-o piață de artizanat, în Africa. Mă obișnuisem cu toate ”lemnele” sculptate de ei. Le văzusem prin multele țări prin care trecusem și începusem să fac diferențele. Care de pe unde sunt, din ce sunt făcute. Chiar și măștile erau ușor recognoscibile pentru mine. Dar așa ceva nu mai văzusem. Nu erau tablouri sculptate, nici decorațiuni pentru pereți. Păreau altceva. Erau unele mari, cât o ușă normală de casă, și altele mai mici, ca niște obloane. Toate, legate sus cu o sârmă ruginită, trecută de câteva ori prin crăpături. Păreau luate de la vreo casă și aduse direct în piață. Pline de simboluri specifice: pentru fertilitate, cu cei doi sâni pietroși, cu șopârle/caimani, motive animiste și alte alea.I-am întrebat pe vânzătorii malieni ce sunt și cât costă. Prețul era, aparent, mare, dar știam că e abia primul. M–am obișnuit să negociez cu ei, la ei arta negocierii face parte din farmecul vieții. ”Porți dogone” – mi-au spus. Hmmm… Nu mai auzisem până atunci. Habar n-aveam de sunt alea ”dogone”. Apoi mi-au spus că sunt de la ei de-acasă, din Mali. De la tribul Dogon. Și că sunt foarte valoroase.

Evident, am negociat, am cumpărat, am împachetat. După ce-am ajuns acasă, m-am apucat să caut. Să văd cine-s dogonii ăștia care-mi aminteau, cumva, de Maramureș. Prin sculptura lor în lemn, căci ce sculptau ei n-avea vreo legătură – ca motive – cu ce am văzut în nordul țării noastre. Și-așa am descoperit o civilizație misterioasă, fascinantă, care avea cunoștințe avansate de astronomie, care știa cu mii de ani în urmă lucruri pe care omenirea le-a descoperit prin mijloace științifice abia acum 50 de ani, care știa că sângele are globule albe și globule roșii și care știa că universul este o spirală conică infinită, dar măsurabilă.

”Zeul Amma a creat lumea si a organizat-o prin cuvintele sale. Dogonii spun ca la oameni, organele vorbirii sunt comparabile cu o masina de tesut, suveica fiind reprezentata de catre limba. Discursul care iese din gura este ca o banda de tesatura care se desfasoara, cu desene si culori. Aceasta este neintrerupta, din generatie in generatie. Ansamblul informatiilor legate de traditie si transmise pe cale orala este indispensabil supravietuirii grupului. Ruperea traditiei inseamna, in mod simbolic, renegarea de sine, condamnarea la moarte.

Pentru acest popor cu traditie orala, cuvantul este “fabricat” in interiorul corpului omului, de unde isi trage substanta, in acelasi timp, din principii spirituale, dar si din cele patru elemente care il compun: foc, apa, aer, metal. Natura cuvantului emis depinde de dozare. De exemplu, prea mult foc duce la manie si il arde pe auditor. Pentru ca nu cunosc scrierea, dogonii isi transmit istoria si traditia in mod vorbit, prin initiere. Un ritual consumat colectiv, prin serbari, dar si individual, in fiecare familie, de la individ la individ.”

Mai multe despre dogoni puteți citi aici, aici sau aici.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Categorii: Agățați pe hartă,De sub tiară