Cum scria un prieten, ”sunt prea bătrân pentru nimic”. Are dreptate. Nu mai sunt atât de tânără, încât să-mi permit să rămân ancorată în lucruri care mă țin pe loc. Mă despart de ele și merg mai departe. Caut lucruri noi, care să mă facă să progresez. Vreau să aflu, să cunosc. Cele vechi sunt doar istorie. Romanțată, în sepia, ca orice trecut peste care se așterne praful. Un sfârșit e un început. Lu Yehi… (Thx, Alex!)