Sunt îngrozitor de fragili și dependenți de laptele matern. Dar, pentru ei, laptele ”matern” are o altă compoziție. Una oarecum artificială. Un amestec de lapte de elefant, lapte de vacă și diverse substanțe care să-l facă apropiat de ce e necesar unui puiuț. Mamele lor au murit în junglă, de cele mai multe ori, ucise de vânători. Braconate. Căci fildeșul este foarte scump. Fiecare dintre puiuții de elefant are o poveste. Fiecare dintre ei a fost salvat și adus la orfelinatul de elefanți de lângă Nairobi. Da, cineva s-a gândit și la ei. Căci, dacă n-ar fi hrăniți, în primii doi ani de viață, cu lapte, ar muri. Iar David Sheldrick este salvatorul lor, chiar dacă a dispărut de pe lumea asta în 1977. A salvat zeci de puiuți. Procesul de salvare continuă, căci mecanismul pe care l-a pus la punct funcționează și astăzi. Dar pentru laptele consumat zilnic trebuie bani. Mulți bani. Și oamenii adoptă câte un puiuț, plătind parțial laptele pe un an. Și eu am adoptat unul dintre ei, în numele lui Vlad. Pe cel mai mic dintre toți. Îl cheamă Barsilinga și are o poveste la fel de tristă ca toți ceilalți colegi ai lui de orfelinat. O să-l recunoașteți în poze după păturica roșie cu care e învelit.

Despre proiectul lui David Sheldrick puteți citi mai multe aici.

Am ajuns la ei, la elefănței, înainte de ora 11, când trebuiau să vină la masă. Îngrijitorii pregătiseră biberoanele cu lapte și-i așteptau. Pe pământul roșu al Africii biberoanele albe, de 3-4 litri, așteptau cuminți. Și au apărut pe alee. Unul câte unul, alergând. Zglobii. Fiecare își știa locul. Unul, mai mărișor, era mai independent. Știa să-și țină singur biberonul. Ceilalți aveau nevoie de ajutor. De aia era nevoie de îngrijitorii echipați în verde. Spectacolul elefănțeilor este emoționant. Exact ca niște copii hămesiți, se reped la bibeoane și înghit cu nesaț, Le curge lăpticul pe lângă trompe. Numai cine n-a avut copii nu știe despre ce vorbesc. Sticlele goale pleacă toate într-o roabă aflată la marginea perimetrului împrejmuit, iar școlarii kenyeni și turiștii veniți să-i vadă pe elefănței la masă îi privesc uimiți. După masă urmează baia. Și-i vezi cum iau cu trompa țărâna roșie și o aruncă și cum se tăvălesc în groapa cu apă din mijlocul perimetrului. Apoi se joacă, se împing. Copii, deh!, la grădiniță. Grădinița de orfani care le-a salvat viața. Și cea care-i pregătește pentru reîntoarcerea în mediul natural, atunci când nu mai sunt dependenți de lapte și pot să se descurce singuri.