După două săptămâni de colindat prin Africa în lung și-n lat, m-am trezit, parașutată, acasă. Într-o țară care mestecă de zor în cazanul cu fasole cu ciolan sau cârnați (mâncare tradițională, de post!, că-i Postul Crăciunului) și care a umplut totul de bannere electorale. Ziua Națională, alegerile generale.

România s-a izolat ingrozitor. Fără să am veleități de analist politic, constat că ne mulțumim să băgăm lemne în focul de sub cazanul cu fasole și să declarăm că suntem mândri ca suntem români. Eu sunt bulversată. Mi-e cam rușine că sunt româncă. Un Glob întreg duce o bătălie economică pe resurse, se extinde fiecare națiune cât poate și pe unde poate, cucerește economic teritorii – iar Africa este cel mai bun exemplu – și noi stăm și rupem surcele pe care le aruncăm pe foc. În toate cele 5 țări în care am poposit în Africa, am auzit că autostrada au făcut-o chineziii, minele sunt ale rușilor, comerțul e dominat de libanezi etc. România nu era pe niciunde. România lipsea. Pentru că România este autosuficientă în izolarea ei. Ea e începutul și sfârșitul, buricul pământului. Dincolo de graniță, România nu mai există. În Africa, are numai câteva ambasade pe un continent întreg. Și doar câteva consulate, unele dintre ele onorifice. Am primit alerte de călătorie, prin SMS, de la MAE, când am intrat în Niger. Îmi dădeau datele de contact ale ambasadei noastre din Libia, dacă am probleme. Iar Libia e la mii de km distanță de Niger… Când am intrat în Congo, îmi recomandau ambasada din Angola. Doamne ferește să ai probleme pe-acolo, sau să-ți pierzi actele, că fix acolo îți rămân oasele.

Africa este viitorul, dacă gândim din punct de vedere economic. Statele deștepte, care știu ce au de făcut pe lumea asta, sunt toate acolo. Fac business. Construiesc pe banii lor o autostradă sau o cale ferată și iau la schimb mine de fier pe care să le exploateze pentru mulți ani. Își recuperează investiția cu vârf și îndesat. Construiesc ceva și aduc resurse în țara lor, la schimb. Pentru că Africa are resurse neexploatate, spre deosebire de lumea albă. Statele alea fac ce făcea Ceaușescu pe vremuri. Le dau celor de-acolo ce au nevoie și iau de acolo ce-i necesar. Ceaușescu n-a fost deloc prost când făcea asta. În schimb, clasa noastră politică e proastă. Nu deschide ochii să vadă ce face lumea. Noi n-avem o politică externă adevărată, n-avem bărbați de stat, n-avem un stat adevărat. Avem niște caricaturi. Care se mulțumesc cu cazanul cu fasole clocotindă și o paradă deșucheată, care să ne umfle pieptul de mândrie. Mândria, fără acoperire, de-a fi român. Un român autosuficient. Ieșit din timp.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.