Mie nu mi se pare o numerotare corectă, personală, începerea unui an pe 1 ianuarie. Mai degrabă, pentru mine, anul nou începe după vacanță. Căci, noi, oamenii, muncim, muncim, după care facem pauză de odihnă. Și reîncepem. Ne măsurăm timpul. Ne uităm în urmă și vedem ce-am făcut de la o vacanță la alta. Și nu includ sejururile de peste weekend și escapadele. Ci vacanța aia mare, adevărată, odihnitoare, după care te restartezi.

De vizitat, putem să vizităm tot timpul anului – muzee, magazine, clădiri și locuri. Dar de odihnit, să stăm la soare și să nu ne gândim la probleme și cotidian, se întâmplă, în general, o dată pe an, pentru oamenii obișnuiți. Vacanța aia în care să fii tu cu ai tăi – familia, evident – pentru oamenii normali, responsabili și nedevianți.

Sunt la sfârșit de an. Mă uit în urmă și mă minunez: chiar am făcut noi toate astea? A fost un an bun. Alții nu reușesc să facă atâtea în câteva vieți, nu între două vacanțe mari, de vară.