Amotz Zahavi a emis interesantul Principiu al Handicapului, care spune că un mascul care are un handicap și reușește să trăiască, devine mai atrăgător pentru sexul opus decât un mascul fără acea problemă. Că, prin faptul că a demonstrat că a reușit să supraviețuiască, își dovedește puterea. Semnalul pe care îl transmite sexului opus este cel de putere, de gene puternice.

După emiterea acestui principiu, împreună cu soția sa, Avishag Zahavi, fiziolog botanist, au interpretat această teorie pentru domeniul biologiei. Mai precis, au explicat de ce gazelele (gazela lui Thomson), atunci când sunt atacate de un leu, nu fug instantaneu, nu se ascund, ci reacționează, în prima fază, printr-un salt înalt în aer și prin foarte mult zgomot. Asta după ce s-au uitat fix în ochii leului. Aparent, gazela se expune unui pericol iminent, căci pierde timp prețios în tentativa ei războinică. În realitate, ea îi transmite leului un semnal: sunt puternică, îmi permit să pierd clipele astea în loc să fug cât mă țin picioarele. Semnalul transmis leului se poate interpreta ca un mesaj de tipul: dacă ne-am apuca amândoi să alergăm, am cheltui inutil energie. Iar eu, gazela, sunt o bună alergătoare. Îți permiți tu, leule, să consumi atâta energie pentru ca în final să nu mă prinzi? Spre stupefacția noastră, care ne-am putea întreba de ce ar trebui s-o creadă leul pe gazelă, în realitate se întâmplă exact așa: leul chiar o crede. El iese la vânătoare de animale slabe, pentru vânarea cărora trebuie să facă un efort minim, să consume cât mai puțină energie. Și întotdeauna vor fi vânate numai animalele slabe, pentru care nu trebuie consumată foarte multă energie (căci leul iese la vănătoare de foame, când rezervele sale energetice sunt mici) și care trebuie să fie victime sigure.

Un alt exemplu extrem de interesant al aplicării Principilui Handicapului este cel al colorării frunzelor, toamna. Cu toții ne-am întrebat de ce un copac trebuie să-și schimbe culoarea frunzelor din verde în ruginiu, galben, roșiatic înainte de a renunța la ele. Dincolo de transformările de natură chimică, există ipoteza (lui William Hamilton) că un copac transmite semnale pentru perioada ce urmează să vină. Pentru iarnă, mai precis. Către cine transmite semnalele? Nu către oamenii care admiră culorile, cu siguranță! Către puricii de plante și alți paraziți. Hamilton susține că numai copacii puternici produc culori atât de intense, iar cei slabi și bolnavi nu sunt capabili de aceeași intensitate a culorilor. Procesul extrem de costisitor de energie pentru a trece la o culoare intensă ar transmite paraziților semnalul că acel copac este unul puternic, sănătos, fiind un loc prost pentru purici&co pentru a petrece iarna. Iar paraziții, ca și leul, chiar descifrează semnalul receptat și se cuibăresc pentru iarnă pe tulpinile/în trunchiurile copacilor slabi, care acceptă să-i găzduiască.

Conform lui Zahavi, pentru orice individ, soluția este să facă ceva dificil, costisitor din punct de vedere energetic, dacă vrea să transmită semnalul că are o capacitate de a supraviețui foarte mare, că este puternic. Iar exercițiul acesta trebuie făcut direct, personal, de către individ, nu prin intermediari. Căci este vorba despre propria-i supraviețuire.