Se spune că un artist se retrage într-un turn de fildeș pentru a crea. Procesul de creație se produce în izolare, când artistul se concentrează pe viitoarea sa operă. Dar în viața reală nu toți oamenii sunt creatori, nu sunt nici măcar creativi. Ci sunt plați, previzibili, respectă aceleași tipare de ani și ani de zile și nici nu vor putea vreodată să progreseze, să inventeze alte tipare sau, măcar, să le modifice pe cele actuale. Doar actorii implicați vor fi alții. Unii oameni obișnuiți, banali, se retrag în propriul turn de fildeș – turnul semnificând izolarea – atunci când încearcă să se menajeze, să-și protejeze eul, nefiind capabili să gestioneze altfel inputurile primite din partea celor mai critici sau care le știrbesc stima de sine. Și în turnul lor, acolo, izolați, își construiesc o realitate paralelă, neveridică pentru cei de-afară, plină de falsitate, dar care le hrănește stima de sine și îi face ca, într-un timp oarecare, să fie cocoțați chiar pe acoperișul turnului. E drept, la asta contribuie într-o mare măsură și cei acceptați în interacțiune, căci izolarea nu este totală. Pe termen scurt, retragerea în turn are efecte pozitive: omul își recapătă încrederea în sine, i se pare că poate să spargă munții, ba chiar și să-i mute din loc, își schimbă atitudinea și dobândește comportament de învăngător, de om puternic. E drept, doar față de găinile din curte. Căci, invariabil, ridicarea asta a moralului nu are legătură cu realitatea celorlalți, a majorității, ci cu realitatea paralelă autoconstruită. De multe ori mă gândesc că oamenii care fac asta sunt, categoric, slabi: nu au curajul și nici puterea să înfrângă obstacolele, ci aleg să le evite. Și au comportament de sectant, să zic așa. Se mișcă între niște bariere protectoare impuse de pereții turnului. Însă realitățile astea paralele nu pot dura o veșnicie. Minciuna nu poate dura la nesfârșit și nici nu se poate trăi o viață construind turnuri de fildeș.Evoluția nu se produce prin izolare, dacă nu ești artist, creator. Izolarea oamenilor obișnuiți îi scoate din circuitele firești ale vieții. Ajung, ca Charles Taze Russell, să aștepte momentul când ”Isus se va întoarce”.

[P.S. – Nu am nicio problemă cu Martorii lui Iehova. E treaba lor ce fac, nu intră în sfera mea de preocupări.]