Mie nu-mi place. Nu-mi plac casele alea care, deasupra parterului, sunt nerenovate. Nu-mi plac multe dintre locantele kitsch care sunt acolo, căci, dincolo de faptul că investiția în ele a fost pentru cosmetizare și spoială, în cazul unui cutremur, nu cred că rămân multe în picioare. Nu cred că s-a investit în consolidarea clădirilor decât în foarte puține cazuri. În rest, s-au făcut renovări de fațadă. S-au spoit pereții, s-au agățat firme la intrare și s-au înghesuit diverse înăuntru. Evident, unora li se pare cu specific tot arsenalul de decorațiuni de prost gust de prin majoritatea. Poze ieftine înrămate, scaune și băncuțe ordinare, veselă de calitate proastă. Acte culturale populare. Și nu prea-mi plac nici oamenii care hălăduie noaptea pe-acolo. E locul unde am văzut pentru prima dată ochi lucioși, ăia specifici… Cu pupile dilalate. Și nu la copiii străzii, de la aurolac… Nu-mi place că multe dintre locante au o mizerie de mâncare vândută scump sau au doar sandwichuri și salate, și-n rest vând băuturi. Asta atrage numai categorii de consumatori dispuse s-o lălăie ore-n șir cu bere, apă și cafea care, aparent, nu costă mult. 7 lei berea, 11-12 lei cafeaua/cocktailul. Tragi de ele. Un soi de public pierde-vară. Știu, e important cum te simți, nu ce consumi – zic consumatorii. Dar cârciumarii știu că din apă, bere și cafea se fac cei mai mulți bani. Că sunt adaosuri de 2-3-400%. Și nu-mi place și pentru că spațiile sunt mici, cu măsuțe mici, înghesuite până la refuz, că abia îți încap paharele pe ele și scaunele pe lângă ele. Te obligă să stai băgat suflet în suflet, umăr la umăr, bere lângă bere, picioare lângă picioare pe sub masă. E o forțare la intimitate în public. Pur și simplu nu-mi place asta. Cred că patronii fac calculul ca văcarii: câți litri de lapte dă o vacă pe zi, câți bani aduce o masă pe zi.
Nu-mi place centrul nostru vechi pentru că, în centrul vechi al unor orașe europene în care eu mă simt extraordinar, vezi și altceva decât birturi și bodegi. Mai sunt magazine de suveniruri, sunt ciocolaterii, antichități, tablouri iar la noi nu vezi asta. Acolo, parcă nu e atâta disperare după făcut bani, lucrurile se întâmplă într-o normalitate așezată. La noi, sunt câteva străzi numai cu cârciumi/cafenele și gata. Centrul nostru n-are parfum, dincolo de faptul că n-are tradiție. N-are poezie. E așa, o improvizație din care ies mulți bani. Pentru unii cu spațiile bine poziționate: fix în calea hoardelor de năvălitori cu doi bănuți în buzunar. Și nu-mi place și pentru că nu are personalitate și farmec. Și nici pentru că pe străzile și-așa înguste sunt mai mult de un rând de mese scoase-afară, iar tu, pietonul, te trezești mergând în șir indian printre ele.
Nu-mi plac nici mulți dintre oamenii care vin acolo. Parcă încearcă să fie veseli cu orice preț, forțează o distracție mai mult demonstrativă.
Nu-mi place nici pentru că taximetriștii de la barieră își refuză clienții sau, noaptea, le cer un preț fix pe cursă, de 3-4 ori mai mare decât ar fi normal.
Dar, na, nu-i pe gustul meu, e pe gustul multora. Eu apreciez doar vreo 2-3 locuri de-acolo, iar ansamblul tot nu-mi place. Sunt în alt target. (Nu în ăla care bea bere, pozează în fericit și apare, în pozele de pe site-urile locantelor, cu limba scoasă, în fața barului, și cu ochii injectați.)
Hmm… Old city – centrul istoric a cărui istorie nu cred c-o știe vreunul dintre cei care-l frecventează…