Mă uit în jos, pe pagină, și văd mai mult muzică decât vorbe și idei. În spate, eu. Cea care nu mai apucă să scrie ceva legat pe blog, cea extrem de prinsă, agitată, care înlănțuiește treburi cu evenimente și drumuri. Cea cu obiective, multe atinse deja. Cea cu un mare deficit de somn…

Or veni și vremuri mai liniștite.