[Update]: Guvernul a trecut. Să vedem ce zice Curtea Constituțională…

Nu știu foarte multă istorie. Nu mi-a plăcut materia asta nici în școală. Dar câteva repere tot am în minte.

În 1946 au fost alegeri. Libere și democratice, dar marcate de abuzuri și intimidare, cum consemnează cronicarii vremii și cărțile. Erau două forțe politice în cursă: PNȚ (nu are rost să amintesc cine era) și BPD (Blocul Partidelor Democrate) – o alianță electorală în care se regăseau și comuniștii. Se spune că PNȚ ar fi câștigat suficiente mandate cât să formeze propriul guvern. Cu toate astea, rezultatele oficiale spuneau altceva. Așa că ne-am pricopsit cu comuniștii. Care și-au făcut guvern, l-au instaurat pe prim-ministrul de stânga Petru Groza… Și au urmat 50 de ani pe care i-am trăit cum i-am trăit.

Mai citeam prin cărțile de istorie editate dupa 1990 cum s-au lichidat elitele din vremurile alea și cum s-au înlocuit cu unele noi, cu origini sănătoase, din clasa socială de jos. Cum copii săraci, dar muncitori, au fost trimiși la școală, la Moscova, să fie pregătiți inclusiv ideologic, pentru a putea prelua bucățica de putere de la vechea elită. Și cum toate instituțiile devenite comuniste au fost predate, ușor-ușor, celor educați pentru a conduce în noul regim. Asta nu se face, evident, peste noapte. E nevoie de ani pentru a forma o clasă de conducători. Și nu toți dau rezultate… Mai sunt și eșecuri, mai sunt și succesuri… 

Așa s-a făcut revoluția comunistă pro-sovietică.

Discuțiile din jurul ultimelor alegeri, cu alianța care trebuia să desemneze prim-ministrul (Of, Johannis!) și cine a desemnat, oficial, omul pentru postul ăsta sunt similare cu ce s-a întâmplat în 1946. Uitându-mă pe lista noilor miniștri, văd că nu sunt copii săraci, cu origine sănătoasă. Ci sunt copii care par crescuți pentru a conduce. Atent urmărite carierele lor, cu studii în America, plantați dintr-o parte în alta, la început ca niște trainee, care să învețe (în mediul privat sau la stat), să fure meserie, apoi puși în funcții din ce în ce mai mari, care să le confere responsabilitate, să acumuleze experiență… Și totul e făcut în liniște, în timp. Pentru că e nevoie de timp ca să poți crește/educa/forma un astfel de tânăr. Important e ca, la un moment dat, în adolescența tânărului, cineva să vrea să-l crească așa, pentru a ajunge unul dintre conducători, și să-l impusioneze, să-l canalizeze și să-l îndrume tot timpul. Cu bani, grijă și multă răbdare, ca într-o strategie pe termen lung.

Habar n-am dacă guvernul va trece sau nu. Dar dacă trece și nu-l va da nimeni jos, eu, una, mă aștept ca revoluția să se instaleze în toate structurile statului. Puterea să fie preluată, în toate instituțiile de stat, de oameni din noua generație. Cei crescuți special pentru a conduce…

Așa se va face revoluția (…) pro-(…).

Rămâne să vedem cu ce completăm parantezele.