Zilele astea, se discută mult despre postacii plătiți de nu-mă-interesează-cine. Multă lume abia acum deschide ochii, deși postacii și-au făcut treaba și în campaniile electorale trecute, pentru toate partidele aflate în cursă, și în campaniile de imagine ale unor produse/servicii. Că doar n-am inventat noi apa caldă!

Postacii sunt peste tot în online: au început cu forumurile, au îmbâcsit blogurile, comentează în subsolul articolelor de pe site-urile ziarelor, lucrează în haite pe Facebook. Singurul scop: mesajul lor să ajungă la cât mai mulți oameni, să convingă cât mai mulți oameni, să cosmetizeze ce cred ei că ar fi de cosmetizat. De parcă transformările astea de percepție țin de niște comentarii… Iar imaginea se drege cu ele…

Ce nu știu postacii și știe orice administrator de site/blog?

Că la dispoziția administratorului de site/blog sunt instrumente de monitorizare a traficului (trafic.ro, statcounter, Google Analytics etc, multe dintre ele gratuite). Pentru un om cu creierul la purtător, acest lucru înseamnă că, dacă x ți-a vizitat site-ul, tu, administatorul, poți să vezi o grămadă de date despre el: ce IP are, ora la care a intrat, când a ieșit, pe unde a bântuit și cât a poposit pe fiecare pagină, de unde a venit (direct, din motoare de căutare – implicit pe ce cuvinte a făcut căutarea sau de pe un link/cu referrer în spate), a câta oară se află pe siteul respectiv, a comentat (și ai link direct la comentariul pus, nu e loc de confuzii!), din ce localitate/țară și din ce rețea e IP-ul, ce tip de browser are calculatorul/gadgetul de pe care a intrat, ce sistem de operare, ce rezoluție are ecranul etc. O grămadă de date. Mai mult, în statcounter, poți să pui etichete pe fiecare comentator identificat în parte. A comentat cu numele Gigel, îi lipești eticheta Gigel și data viitoare când intră va fi recunoscut automat cu numele ăsta.

Dacă Gigel pleacă cu laptopul la munte și își aduce aminte să te viziteze, poți vedea că el, Gigel, și nu altul, e cel care a intrat de pe rețeaua din Brașov.

Datele acestea sunt la îndemâna oricărui administrator de blog/site, cum am spus. Mai mult, fiecare PC deține așa numitul MAC (Media Access Control address), CNP-ul fiecărei plăci de rețea care s-a produs vreodată pe lumea asta! Dacă cineva chiar vrea să vadă de la ce terminal s-a postat ceva, verifică MAC-ul asignat în mod unic. Big Brother trăiește, doar naivii sau proștii nu-l văd și cred că ei pot face orice le trece prin cap! Orwell, Orwell…

Acestea fiind spuse, ar trebui să zic ceva și despre postacii de lângă noi: sunt sau proști, sau naivi, sau plătiți să facă asta. De altfel, la un moment dat, citisem undeva că a devenit o meserie pe piața muncii. Doar că prost plătită. Undeva la minimul pe economie. Și că aceste Post Center funționează precum clasicele Call Center: le poți închiria pentru o anume campanie. România manipulatoare…

E drept că am văzut pe bloguri și postaci (cu multe identități/nume și cel mult IP-ul de acasă și de la job) apropiați de proprietarii blogului care-i comentează sau ce nu vrea ăla să spună cu tastele lui, sau ce cred ei, cățeii fideli și disperați să intre-n grații și nu să primească un bocanc în coaste… Deh, e lumea mare…

Studiu de caz: lecturi din blogroll. Cât încă mai am blogrollul. Azi, Diana.

P.S. – Am vrut să-i fac pe cititorii mei să aibă un comportament (mai) responsabil în online, când am scris cele de mai sus. Să nu fie melci care lasă dâre….

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.