Scriam, zilele trecute, într-un comentariu: ”În altă ordine de idei, poate că, orbiți de mânia generată de frustrare (pe motiv de lipsuri materiale și trăncănind despre democrație) și neobișnuiți să gândească macro, românii nu pot să vadă (dincolo de nasul lor) contextul internațional tensionat generat de potențiala începere a unui război în Iran. In aceste condiții, scutul antirachetă își are rolul lui, dar știm bine că România are un singur punct tare: poziția geostrategică. Și, pentru a intra în grațiile unora puternici care să ne fie aliați și să ne protejeze, trebuie să cedăm diverse (asigurări de sănătate, companiile care ne-au mai rămas etc). Tocmai pentru că nu avem ce altceva să mai dăm! (Nu suntem o forță economică/militară care să poată impune ceva, ci suntem mici din cauza noastră și în poziția celui care trebuie să accepte condițiile impuse, dacă vrea ceva…) Căci am făcut barter ca să putem intra în NATO, în UE etc… E o realitate, politica așa se face! După principiul ”Do ut des”! (Dă-mi ceva ca să-ți dau ceva). Care o fi interesul general? Cum se vor grupa marile puteri ale lumii în cazul uni război în Iran? Ce grad de dependență avem față de fiecare dintre ele? Ne-am afirmat atașamentul față de SUA, dar ce le dăm la shimb pentru asta? Marile puteri sunt cinice, nu altruiste… Iar economicul determină și a determinat întotdeauna politicul, inclusiv la nivel mondial. O să vedem din desfășurarea evenimentelor în perioada următoare…”

Chiar dacă e dimineața devreme, nu pot să nu remarc un interviu în care ambasadorul Danemarcei ne spune verde-n față:

”Eu cred că trebuie să găsim un compromis în această situaţie. România şi Olanda trebuie să discute, să negocieze, la nivel diplomatic, “pe coridoare”, “vrem asta şi putem oferi asta”, iar preşedinţia daneză susţine un astfel de compromis. Nu ştiu exact care ar putea fi acest compromis, dar nu cred că sunt prea multe persoane care să ştie asta, pentru că situaţia pare a fi într-un punct mort în prezent. Am vrea să vedem că această problemă se rezolvă în timpul preşedinţiei daneze.
Oare la ce credeți că se referă?

La fel de bine, ieri, ambasadorul SUA a ieșit într-o conferință de presă și a vorbit despre asta: „Dat fiind faptul ca unele dintre companiile de stat, predominante in aceste sectoare (energetic si al transporturilor – n.r.), se straduiesc din rasputeri sa obtina profit, o infuzie de capital privat le-ar fi extrem de utila pentru a imbunatati retelele electrice, pentru a construi autostrazi si, in general pentru a oferi servicii mai bune romanilor.” Verificați, vă rog, Monitorul Oficial de ieri (nr 62) să vedeți publicată Hotărârea Nr.38 din 18.01.2012 pentru aprobarea strategiei de privatizare a Societăţii Comerciale de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale „Hidroelectrica“ – S.A. Bucureşti.

Și acum cred că devine mult mai clar că politica nu se face-n piață. Nici chiar în Piața Universității. Acolo sunt visătorii, nemulțumiții, oamenii plătiți cu 50 lei/ziua de protest, ostașii ong-urilor cu interese (să mănânce și ei, după, niște fonduri, să se lipească și ”voluntarii” lor la niște joburi pe la stat, dacă tot au terminat, Dumnezeu știe cum, o facultate). Și ziariștii.

[P.S.] – S-a vehiculat în presă un document care a trecut neobservat. În ”cursa” pentru privatizarea asigurărilor de sănătate ar fi urmat să se înscrie, pe lângă două companii românești, două americane și una din Olanda. Stați liniștiți, se vehiculează că lucrările de la reactorul 4 de la Cernavodă sunt deja negociate diplomatic… Și ne-a spus aseară, în intervenția cu poporul, dom’ președinte: măi români, măi, agricultura e singura noastră șansă! Puneți mâna și produceți o nouă monedă de schimb, că am cam terminat toată moștenirea! Și n-o să mai avem nimic de dat la schimb! Dar cine să priceapă?!

Ia mai gândiți macro, măi flăcăi…

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.